În primul rând, aș vrea să îi mulțumesc mamei pentru puterea ei psihică și pentru faptul că nu a cedat în fața lacrimilor mele de crocodil, atunci când discutam despre posibila mea plecare în Anglia. Cu toate că ambele eram conștiente că trăiam același sentiment de frică (eu, că nu mă voi descurca, iar ea, că mă voi lasă pradă gândurilor mele negativiste și pesimiste și că nu-mi voi da seama de ce sunt, de fapt, în stare), ea a luptat cot-la-cot cu mine (chiar dacă uneori eram una împotriva celeilalte) și m-a susținut atât psihic, cât și moral. Pentru asta și pentru enorm de multe alte momente, mamă, îți mulțumesc! Dacă nu erai tu, cel mai probabil, eu nu mai trăiam ceea ce trăiesc acum!
Ești stâlpul meu de sprijin, izvorul meu de speranță și modelul meu în viață! Ești omul pe care-l admir și-l apreciez, din toate punctele de vedere! Ești frumoasă, deșteaptă și puternică! Deși știu că am avut divergențele noastre și am trecut prin unele momente ușor acide, vreau să știi un singur lucru:
TE IUBESC!
Ești stâlpul meu de sprijin, izvorul meu de speranță și modelul meu în viață! Ești omul pe care-l admir și-l apreciez, din toate punctele de vedere! Ești frumoasă, deșteaptă și puternică! Deși știu că am avut divergențele noastre și am trecut prin unele momente ușor acide, vreau să știi un singur lucru:
TE IUBESC!
