Se spune că cea mai grea misiune în viața unui om este schimbarea. Se spune că niciun om până acum nu a reușit să se schimbe. Se spune că totul este în noi și că în anumite momente de cumpănă, trăsar caracteristici pe care nu știam că le deținem, dar care au fost mereu atașate de noi. Se spune că nu e bine să încerci să-l modelezi pe cel de lângă tine, că fiecare om trebuie lăsat să fie așa cum dorește, să se exprime așa cum consideră, să-și trăiască viața așa cum simte. Cu toate că de multe ori, intențiile noastre sunt unele bune, ajungem să facem mai mult rău, decât bine. Oamenii nu au nevoie să fie construiți, oamenii au nevoie de libertate. Oamenii au nevoie să fie acceptați, așa cum sunt ei. Oamenii au nevoie de îndrumare, doar atunci când o solicită. Se spune că fericirea fiecăruia are un nume. Se spune că cel mai letal drog este dragostea și că cel mai dureros sentiment este indiferența. Se mai spune că în momentul în care încerci să schimbi pe cineva, te schimbi și tu.
Noi, oamenii, suntem egocentriști, iar cine neagă acest aspect, se minte singur. Fiecare are o mândrie personală - chit că se manifestă în cantități mici sau industriale. Cu toții, în subconștient, ne plasăm la un anumit nivel în societate și de aici curg mai departe așteptările noastre legate de persoanele din jurul nostru. În momentul în care noi ne considerăm peste medie, și așteptările noastre cresc considerabil, iar de aici începe toată transformarea. Ne agățăm de un potențial X, iar aspectele pe care noi le considerăm a fi negative, le modelăm ușor-ușor, pas cu pas. Nu spune nimeni că o facem cu rea intenție sau că în anumite circumstanțe nu ajutăm persoana respectivă să evolueze, însă, la finalul zilei, ajungem să constatăm că îmbrățișăm un chip cunoscut, îmbrăcat în haine străine...
