vineri, 25 februarie 2011

Dragobete

Dragobetele este o sărbătoare românească celebrată pe 24 februarie sau în unele locuri pe sau la 28 februarie, l, 3 şi 25 martie. Sărbătoarea de Dragobete este considerată echivalentul românesc al sărbătorii Valentine's Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii.


"Irina, in seara asta ai program! La ora 20:00 sa fii imbracata, machiata, aranjata pentru ca te scoatem in oras!"
Si bine au facut! :)

Ieri, cu ocazia sarbatorii "Dragobete", am iesit cu mai multi prieteni in oras. Prima tinta a fost un local usor linistit, cu muzica lenta si mai oldies, bun pentru o intalnire unde vrei sa auzi ce spune cel de langa tine, fara ca el sa tipe. Nu foarte plin, cu o servire placuta si bauturi bine preparate (:p) .... genul de local in care m-as mai duce!
Eu cu o prietena am fost mai indraznete si ne-am comandat o bautura care..... habar n-am cum se numea, dar era BUNA!
Partea proasta, sau buna (depinde cum privesti situatia) era ca in continutul bauturii existau vreo 3-4 bauturi alcoolice diferite - Vodka, rom, tequilla si gin (daca nu ma insel) care evident erau amestecate cu sucuri, dar in sfarsit... o combinatie delicioasa!
Trebuie sa recunosc ca daca beai chestia aia repede...la fel de repede erai luat :)
Insa noi fete destepte si decente, am savurat fiecare strop din acea bautura si nu am terminat-o in 3 secunde si 4 miscari.
Baietii s-au oprit la o combinatie de suc de mere si nu stiu sigur ce alcool.... lasilor!! :p
In sfarsit! Am baut cat sa ne simtim bine, nu cat sa ne caram unii pe altii pana acasa.

Evident, nu au putut lipsi din peisaj miciile figuri ce mi-au atras atentia si ce ma atinteau atunci cand ma ridicam de pe scaun si mergeam pana la baie sau pana afara. Scurte schimbari de priviri anodine, zambete candide si cam atat.
Am stat ce-am stat acolo pana cand ne-am decis sa schimbam locatia si sa mergem undeva unde se si poate dansa. Incercand sa facem abstractie de frigul de afara si zapada ce ne inconjura (la sfarsit de Februarie) am mers pana la un alt local care era... gol !
Nu era absolut nimeni.... si totusi am ramas si acolo unde nu pot sa spun ca nu ne-am simtit bine, chiar daca eram mai singurii clienti :)
De dansat n-am dansat, insa am ras copios.
Trebuie sa recunosc ca baietii au fost niste simpatici si s-au purtat remarcabil de bine, lasand la o parte faptul ca ne-au scos in oras, au platit consumatia, taxiul, si evident n-a putut lipsi trandafirul rosu din peisaj... iar noi doua ne-am simtit ca doua printese! Hihi :)

Cam asa mi-am petrecut eu ziua de Dragobete si m-am simtit minunat! :)
Va multumesc :*

P.S. La multi ani, indragostitilor! :)

marți, 22 februarie 2011

Cine nu are bunica, sa-si cumpere!

In ultimele 4 zile m-am simtit al naibii de bine!
Am plecat la Buzau si mi-am petrecut timpul cu cea mai buna prietena a mea si niste foarte buni prieteni! Si... detaliile acestui weekend prelungit nu se dau. :) Cert e ca am avut toata libertatea din lume si am profitat de ea din plin, desi am stat la bunici!Hai sa va explic cum sta treaba cu bunica mea...
Bunica mea a fost profesoara de romana. A trait o viata grea, a prins razboiul si a trecut prin multe etape destul de urate ale vietii. A devenit o persoana exigenta, dura, ce-si impunea respectul fata de elevi, cat si de copii/nepotii ei.
Trebuie sa recunosc ca in perioada mea de gradinita, nu m-am inteles deloc cu ea. Era genul de persoana la care nu-mi permitea sa tip, sa o contrazic, trebuia sa mananc totul din farfurie, nu puteam iesi de sub cuvantul ei... mai imi si tragea o palma atunci cand era cazul, sau chiar si cand nu era.
In timp, am crescut si m-am facut mai incapatanata, usor mai obraznica si incepeam sa ii comentez, sa o contrazic, sa ii raspund urat si practic ne certam zilnic. Cu toate astea ea m-a ajutat enorm de mult acum un an. M-a pregatit foarte bine pentru primul meu examen ce urma sa-l dau si s-a vazut in rezultate. (9,90 la teza unica la romana, ca sa fim si putin modesti) :)
Pentru asta si pentru ca m-a crescut cum a crezut ea mai bine, ii multumesc!
Bun. Acum ca v-am descris-o putin, voiam sa ajung la ideea ca cine ar fi crezut ca o bunica cu o astfel de personalitate si-ar fi lasat nepoata de 15 ani jumate sa iasa seara dupa ora 12 noaptea si sa nu ii dea o ora de intors acasa? Mai mult! Ar fi si acoperit-o in caz ca suna cineva!
Eu n-as fi crezut! Cel putin nu din partea ei... :)

Oricum, datorita ei am avut parte de cele mai superbe si usor libertine zile din ultima perioada! :P



duminică, 20 februarie 2011

marți, 15 februarie 2011

Valentine's Day 2011


- Alo?
- Buna! Irina?
- Da.
- Poti cobori putin? Am un pachet pentru tine.

marți, 8 februarie 2011

Dansul in ploaie

Era o dimineata de toamna. Soarele rasarea lasand un rosiatic vioi pe cer. Noi doi stateam intinsi in mijlocul strazii pustii pe un covor de frunze. O adiere usoara imi mangaia obrazul stang ud de la lacrimi. Ma priveai atent si-mi zambeai. Stiai ca nu sunt lacrimi de tristete. Tinandu-ma strans de mana mi-ai soptit delicat la urecehe:
- Mi-a fost dor de tine... Buzele tale mi-au atins crestetul capului, iar eu m-am infasurat la pieptul tau. Un sarut atat de banal, dar in acelasi timp foarte puternic mi-a provocat mintea la un alt joc. Adoram jocurile, adoram pasiunea cu care te jucai, adoram faptul ca intrai in categoria "nu" si totusi eu te priveam cu "ba da"
Cerul se innora usor, iar tu ma strangeai din ce in ce mai tare la pieptul tau, ferindu-ma de briza rece de dimineata. O usoara ploaie incepu. Picaturile deveneau din ce in ce mai dese si mai mari. Ne-am ascuns sub un copac ranjind ca doi copii. Te-am luat de mana si ti-am spus
- Danseaza cu mine!
Probabil pe moment m-ai crezut nebuna :) Dar iti placea nebunia mea, era indrazneata, insa nu deranjatoare. Te scotea putin din ideea de "obisnuit", de banal. M-am aventurat intr-un dans pe o ploaie furtunoasa, cu un vant puternic, dar placut momentului, impreuna cu tine. Aveam incredere, ma simteam in siguranta. Tineam ochii inchisi si fredonam incet o melodie. Iti simteam respiratia greoaie apropiindu-se incet de mine. Te simteam. Mainile tale imi inveleau corpul si emanau caldura necesara pentru a ne fi bine.
- La ce te gandesti? am intrerupt eu momentul.
- La ultimele zile....
- De ce? S-a intamplat ceva special?
- Nu. Rutina zilnica.
- Pai si atunci? De ce-ti sta capul la ele? am intrebat eu nedumerita...
- Am realizat anumite lucruri..
- Cum ar fi?
Ai deschis ochii si m-ai privit profund in ochi
- M-am indragostit de tine.

Atunci m-am oprit din dans. Eu, muzica, ploaia, gravitatia, timpul... totul.

Everybody lies, no exception.

PARANÓIA s. f. boală psihică manifestată prin lipsă de logică în gândire, idei delirante fixe, susceptibilitate și orgoliu exagerat, neîncredere, falsitate a judecății. (<>paranoïa, gr. paranoia, nebunie)

Deci nu, nu sunt "paranoia". Pot fi daca vreti doar paranoica, desi nici aia nu sunt.
Boala psihica - nu dau semne momentan
Lipsa de logica in gandire - recunosc, am o oarecare logica mai ciudata, dar macar este prezenta.
Orgoliu exagerat - punct ochit, punct lovit. Imi sta in caracter, n-am ce-i face.
Neincredere - as numi-o mai degraba precautie. Nu sunt genul de persoana care sa creada in orice si oricine, fara a avea o anumita siguranta ca se merita.

Revenind. Nu sunt paranoica, ci doar atenta la detalii.
E gresit? Probabil. Probabil n-ar trebui sa dau o asa mare importanta detaliilor "nesemnificative".... sau poate fac bine ca le iau in considerare!
Aveti idee cate lucruri ascund oamenii din jurul vostru fara sa va dati seama? Nu. Pentru ca nu sunteti atenti la detalii, la micile dar semnificativele gesturi ce dupa parerea voastra doar umpla decorul. E gresit.
Sunteti obisnuiti sa priviti doar lucrurile evidente,mari si uneori si pe alea le neglijati.
Credeti in cuvinte si in povesti, dar uitati sa priviti si din alte unghiuri. Va multumiti cu simpla iluzie "Are incredere in mine!Ma iubeste!" fara sa incercati sa vedeti daca ceea ce spune este si adevarat!

Vi s-a intamplat vreodata sa stati in fata unui om pe care l-ati cunoscut recent si va povesteste marea lui drama, o boala pe care o are, un esec in dragoste si sa observati mai mult decat cuvintele rostite? Sa observati cum are o privire fixa, nuda, neteda, fara absolut nicio expresie faciala de tristete si cum isi freaca mainile usor transpirate, inghintand in sec, cu o voce usor joasa ?...Nu.
Deseori nici cuvintele nu le mai luati in considerare caci picati in magia lor ce va dau o singura emotie (cea dorinta si de interlocutor) - mila.
De obicei e un singur gand ce-ti trece prin cap .
"Nu ma minte. De ce m-ar minti?" Raspuns: Pentru ca poate :)
Adesea nici nu e nevoie sa te uiti atent la detalii, e nevoie doar sa gandesti :) Nu pare prea complicat, nu?
Daca pui putin lucrurile cap la cap, realizezi ca nu au logica, nu se leaga.

Cel mai oribil e atunci cand vezi ca si persoanele dragi,de la care nu te asteptai, te mint. Si te mint de la cele mai banale si marunte lucruri pana la lucruri intr-adevar serioase.
Dezamagitor.

Si acum intervin eu. Cum imi puteti cere sa las aceste aspecte la o parte, vazand cine e in jurul meu?

Este adevarat, am fost naiva. Am fost fraiera pentru ca am trecut cu vederea peste multe si m-am prefacut ca nu stiu de existenta lor..
Dar doar pentru ca nu am aratat-o, nu inseamna ca nu stiam adevarul...
Watch your back. 'Cause nobody else will!