Era o banala seara de vineri, sau cel putin asa credeam eu. Cerul era usor innorat, iar eu ma pregateam sa traversez strada. Imi aprind tigara, trag un fum, ma uit in stanga, in dreapta..drum liber. Fac primul pas, pe al doilea, si tigara imi cade din mana.
Ochii mei sunt fixati spre tine. Te privesc atenta.
Acelasi par usor carliontat, acelasi zambet strengar, aceeasi privire vicleana, acelasi mers barbatesc...aparent, acelasi caracter. Parca ai mai crescut acum. Hmm, cat timp a trecut?
Un an?
Incontrolabil, zambesc si iti fac usor cu mana. Alergi spre mine si ma iei in brate.
- Ce faci maaai?! Doamne! Cat a trecut de cand nu te-am mai vazut?! Ce ai mai facut?
Ma intrebi tu foarte entuziasmat.
Eu, cu lacrimi de fericire in ochi, incep sa-ti povestesc despre toate momentele frumoase, urate, la care tu nu mai participasei in ultima perioada.
Acolo, in mijlocul strazii, in plina ploaie, noi stateam si povesteam...ca pe vremuri!
Evident, acea reactie a fost doar in imaginatia mea.. Cel putin asa-mi doream sa se fi intamplat.
Cum s-a desfasurat momentul acela, in realitate?
Da, am zambit si ti-am facut cu mana. Ce ai facut?
Simplu. M-ai vazut si te-ai indreptat domol spre mine... Mi-ai spus un 'buna' cu jumatate de gura, iar eu ti-am raspuns la fel.
Era clar - nu mai era ca inainte. Ne pierise farmecul, scanteia ce facea lucrurile sa vibreze. Disparuse magia prieteniei noastre. Acum totul era monoton,rece. Purtam conversatii de 2 oameni plictisiti si, si acelea pret de 5-10 minute...
- Mirosi a tigara. Fumezi? M-ai intrebat tu usor scarbit
- Pai...cam da. Avand in vedere ca in ultima perioada nu a mai existat acel "cineva" sa aiba grija de mine si sa ma invete sa zic NU, atunci cand e de zis..
- Aha. Mda, vezi ca nu iti face bine fumatul. Iti strica tenul.
- Multumesc de sfat. Si un zambet ironic se aseaza pe fata mea..
- Da, n-ai pentru ce. Pai bine atunci, hai ca eu plec. Ne mai auzim. Ai grija de tine...
- Da, si tu...
Intorcandu-si spatele si indepartandu-se de mine usor, imaginea mi se incetoseaza, ochii mi se scufunda in lacrimi si mintea o ia razna.
Acolo, in mijlocul strazii, in plina ploaie, ma asez pe jos si las amintirile sa-si spuna cuvantul.
Unde a disparut acel baiat grijuliu, simpatic si amuzant?
Cand s-a evaporat sentimentul de incredere, de prietenie?
De ce?
- Stai!
El se intoarce cu jumatate de corp si asteapta sa continui.
- Ce s-a intamplat cu noi? De ce am pierdut legatura? Nu stiu cum sa iti explic, cum sa ma exprim, dar imi este dor de noptile pierdute la telefon cu tine, vorbind despre... tot!
Imi este dor sa stiu ca te am acolo, undeva.. Imi este dor sa stiu ca pot conta pe tine, oricand, oriunde!
El tacu.
- Stiu ca acel baiat ce avea grija de mine, ce ma suna si vorbeam la telefon cu el pana adormeam, ce venea la mine sa-l sfatuiesc, sa-l ajut... ce imi punea mereu un zambet pe fata, mai este acolo! Nu stiu cum privesti tu lucrurile, nu te mai cunosc.. Nu mai stiu ce gandesti.. Dar stii ce?
Atunci cand acea varianta (despre care am vorbit mai sus) a baiatului ce sta chiar in fata mea, reapare...spune-i sa ma sune! Pana atunci, o viata frumoasa in continuare.
Intorc spatele si plec.
Imi suna telefonul
- Alo? raspund eu
- Ce zici de un suc maine?
Ma intorc, il privesc si ii zambesc. A inteles mesajul. Inchid telefonul si imi continui drumul spre casa.
