Zi de zi, invatam ceva nou despre noi. Ne descoperim mai bine, ne cunoastem mai bine personalitatea, caracterul, felul nostru de a fi.
Si cu toate astea, raman surprinsa. Am crezut ca ma cunosc foarte bine... M-am inselat.
Daca pana ieri ma intrebai de ce imi este cel mai mult frica, ti-as fi raspuns " de saracie ".
Acum? De singuratate. Simt ca m-am izbit de ea si e al naibii de greu sa trec peste.
Sunt inconjurata de o groaza de oameni, si totusi sunt singura.
Presupun ca doar eu simt faptul ca s-au racit anumite relatii si ca unele nu mai exista sau sunt doar superficiale.. Si cu toate astea incerc sa le mentin... Sa sper.
Sunt genul de persoana careia ii place sa vorbeasca, sa se exprime, sa ajute si sa fie ajutat. Cand eram trista, obisnuiam sa apelez la 2-3 persoane, acum mii de nume mi s-au invartit in minte si la nici unul nu m-am oprit.
Am stat pe balcon, in tacere, privind in gol un bec ce palpaia, cu lacrimi in ochi, ce ulterior s-au transformat in lacrimi de crocodil, iar in mintea mea se zbateau cuvinte, stari si imagini.
Voiam sa pun mana pe telefon si sa sun un numar la nimereala si sa ma descarc cuiva apoi sa inchid brusc.
Imi e dor de siguranta. Imi e dor de anii trecuti. Imi e dor de voi...
