Timpul

Nu cred ca il poate intelge nimeni. Sau cel putin stiu sigur ca nu fac parte din categoria oamenilor ce reusesc sa il inteleaga.

In ultima perioada, respectiv ultimele 2-3 saptamani, s-au intamplat atatea lucruri ce au trecut extrem de repede pe langa mine de nici nu le-am simtit. Nu stiu cand s-au intamplat.

Am intrat in 2011, 2010 nu stiu cand a trecut. Vacanta de iarna s-a terminat uimitor de repede, m-am despartit de Tudor, au aparut personaje noi in peisaj din senin, am avut parte de experiente noi pe care probabil nici n-am reusit sa le inteleg la adevarata lor esenta, tezele aproape ca s-au terminat si ele, deja intru in semestrul al 2lea.... Cand s-au intamplat toate astea? Habar n-am.

Starile se schimba si ele exagerat de repede. De la o melancolie neinteleasa, trec rapid la o fericire molipsitoare. Optimismul se transforma in pesimism si inapoi in optimism.

Am momente in care duc lipsa totala de inspiratie si creativitate. De aceea nici n-am mai scris in ultima vreme.

In schimb stiu un lucru! Cand sunt fericita, sunt fericita! Si naibii...am si de ce! :)

In ultima perioada am simtit o nevoie nebuneasca de a ma exprima, de a ma descarca, dar n-am stiut cum . Am prea multe ganduri , prea multe stari straine, pe care nici eu nu reusesc sa le inteleg. Si ma sperie ca asta e doar inceputul. Iar daca eu nu stiu ce simt, cum v-as putea explica voua? :)

Am momente in care vreau ca timpul sa se opreasca. Sa ma pot analiza. Pe mine, cat si situatiile in care ma aflu. Sa imi dau seama ce e de facut.

Lucrurile au luat-o probabil putin razna, dar imi place :)

Traiesc din ce in ce mai profund, orice stare este intensificata de cate o atingere, un gest, un sunet... iar eu ma las purtata de val!