Pentru ca pana la urma, cred ca asta ne e si problema. Nu prea mai comunicam. Lasand la o parte faptul ca mai nou vorbim aproape o singura data pe zi si, si atunci ne purtam ca doi oameni plictisiti de viata (pana si batranii care stau zilnic in casa, au mai multe de povestit decat avem noi), nu ne mai hranim sufletul vorbim despre... noi :)
Pentru ca atunci cand vorbim despre relatia noastra, scanteia aceea reapare!
Dorinta aceea nebuna de a vorbi unul cu celalalt la nesfarsit, de nu-ti mai vine sa inchizi telefonul ptr. ca vrei sa-i auzi vocea ce te doreste, ce te alinta...acea dorinta, reinvie!
Si te culci cu un zambet nebunesc de larg, cu gandul la cat de norocoasa/norocos esti ca traiesti astfel de clipe. E un sentiment incredibil !
Insa asta s-a intamplat o vreme...
Aveam momente in care imi vine sa-mi iau avant, sa-mi agat corpul de al tau si sa nu te mai las sa pleci; sa te sarut usor, privindu-te adanc in ochi, schitand un zambet pe fata si sa-ti spun cat de mult ador felul in care te porti cu mine si cum imi vorbesti, insa aceste clipe devin din ce in ce mai rare.
Acum mai nou ne spunem "mi-e dor de tine" ca un "Ah, stai s-o zic si pe asta..", pe ultima suta de metrii, cand dam sa inchidem.
Acum mai nou, te simti obligat sa-mi dai un sms? Nu o mai faci din placere; acum e o obligatie.
Nu stiu, te intreb. Dar dupa mesajul tau de astazi, asta mi-ai dat de inteles.
Esti un orgolios, si stiu asta. Tocmai de aceea nu m-am pus la mintea ta in seara aceasta si am preferat sa raman calma, pentru ca nu ar fi dus niciunde decat la o posibila despartire...
Insa trebuie sa intelegi ca vreau sa-mi vorbesti. Sa-mi spui ce nu iti convine si de ce. Nu vreau sa imi dau eu seama ce nu iti place, pentru ca privesc lucrurile diferit si e posibil sa le interpretez altfel decat trebuie. E posibil sa gresesc, nu stiu, dar nu voi afla asta niciodata daca tu nu vei avea curajul si probabil interesul necesar, pentru a mi te deschide.
Nu sunt perfecta si nici nu-mi doresc- as ademenii prea multi baieti in jurul meu :)
Gresesc, sunt orgolioasa si ranesc si sunt constienta de lucru asta.... Insa sunt de parere ca in ultima perioada am incercat sa ma schimb cumva. Sa ma port altfel, sa-ti vorbesc altfel, sa fiu altfel, ca sa fie totul ok. Am incercat, precum m-ai si rugat, sa ma deschid.
Intr-adevar, n-am facut-o in totalitate, mai am nevoie de timp si putin ajutor din partea ta n-ar strica :)
Asa ca mai bine ne-am lasa orgoliul deoparte si am coopera amandoi pentru ca din cate stiu eu o relatie este formata din 2, nu din unul. Daca ai de gand sa stai pe loc si sa nu faci niciun pas in fata, ok, go ahead! Insa nu cred ca e cea mai buna solutie :)
