O femeie frumoasă este una deșteaptă

Astăzi m-am decis să vorbesc despre femei. 

Îmi place să privesc oamenii – în metrou, pe stradă, în mașini. Îmi place să le analizez comportamentul, să le surprind privirile, gesturile, mimica, să încerc să le înțeleg povestea, starea, momentul. Îmi place să privesc femeile și în special, să înțeleg modul în care sunt privite femeile de către bărbați. Deseori am surprins momente în care femeile au fost admirate printr-un simplu gest foarte fin. De multe ori am văzut bărbații cum întorceau capul după picioarele lungi și fustele scurte ce treceau încet pe lângă ei. Adesea am întors eu capul după anumite femei și nu, nu în acel sens, însă aveau ceva special. Și când spun ceva special, mă refer la eleganță. Emanau feminitate, emancipare, inteligență, clasă. Modul în care pășeau pe stradă, stilul în care-și țineau spatele drept, simplitatea hainelor atent alese, eleganța gesturilor, machiajul aproape inexistent, privirea fixă și tăioasă, acestea erau unele dintre puținele lucruri ce mă determinau să-mi spun în gând: “wow, ce tipă!”

În ultima perioadă n-am putut să nu observ faptul că din ce în ce mai mult femei arată la fel. Evident, nu au aceleași trăsături, însă urmează același “trend” și ușor, ușor, ajung s-arate similar.  Buze umflate, gene false, bluze decoltate, pantaloni cât mai mulați sau scurți, machiaj excesiv, fund bombat, silicoane și unghii cât se poate de lungi. Nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu faptul că multe femei își dezvoltă musculatura și merg la sală că să se întrețină, însă din punctul meu de vedere, mult prea multe femei se axează doar pe dezvoltarea musculaturii și uită să-și dezvolte ceva mult mai important și longeviv: sinapsele. 

Din ce în ce mai multe femei ajung să recurgă la diverse operații ca să-și modeleze trupul după noile “standarde” și arată precum niște păpuși scoase din cutie. Ok, pot înțelege faptul că ai un “defect” fizic și ți-ai creat complexe din această cauză și drept urmare, vrei să scapi de el. Pe de altă parte, din punctul meu de vedere, trebuie să te iubești așa cum ești, iar viitorul tău soț te va iubi și cel mai important, respecta și admira, pentru ceea ce ești, nu pentru modul în care arăți. Evident, nu spun că nu trebuie să te îngrijești. Du-te la sală, fă sport, mănâncă sănătos, însă nu te focusa doar pe asta. Am avut mult de lucru cu mine ca să-mi accept defectele și să învăț să mă iubesc și recunosc, încă mai am momente în care mă lupt cu mine însămi, dar am înțeles un lucru: niciodată nu voi avea sânii mari, iar buzele mele vor fi mereu mici. N-am ce face sau ba da, am, însă aleg să n-o fac. Nu sunt structurată să port mărimea DD și probabil c-aș arăta hidos. Am oasele mici, în ultima perioadă am slăbit mult și m-am subțiat și cu toate că am 21 de ani, mulți încă-mi cer buletinul atunci când îmi cumpăr un pahar de vin. Drept urmare, sânii mari probabil mi-ar disproporționa corpul și aș arăta ca un copil cu silicoane.

Poate sunt de modă veche, însă eu am fost crescută și educată într-un mediu în care mi s-a repetat un singur lucru: “O femeie frumoasă este una deșteaptă” 

Toată copilăria mea am fost învățată că în viață contează cel mai mult ceea ce acumulezi în materie de cunoștințe, experiențe, trăiri, senzații, stări, nu aspectul fizic. Nu mă înțelegeți greșit, nu mi s-a spus niciodată să mă neglijez, ba chiar am fost împinsă să-mi definesc stilul vestimentar și să-mi formez un anumit stil de viață. Cei ce mă cunoașteți, știți foarte bine că sunt atentă la cum arăt, cum vorbesc, ce haine port, cum mă machiez, etc. Și fac asta din simplul fapt că modul în care te prezinți dezvăluie, într-o oarecare măsură, personalitatea, valorile, stilul. Nu spun că hainele ne definesc, însă sunt un mic artificiu ce ajută la modelarea unei imagini. Da, sunt ușor superficială, însă în limitele bunului simț. 

Toată copilăria mea am fost învățată să apreciez oamenii frumoși, iar pentru mine un om frumos era omul de la care aveam ce să învăț. Un om ce a explorat mai mult decât am făcut-o eu, un om cu un suflet cald, optimist, vesel, ce vede mai departe de zidurile societății, un om care are o bogăție aparte ce nu se poate contura prin cifre, un om altruist, perseverent, ambițios și nu în ultimul rând, cu un simț al umorului bine dezvoltat. 

Recent am descoperit că în cadrul anumitor companii, cu cât crești în poziția pe care o ai, cu atât scade numărul de centimetrii al tocului. Tocurile sunt făcute să-ți lungească picioarele, să te determine să stai mai dreaptă, să-ți ofere sentimentul că te “înalți” în societate. Cu cât sunt mai înalte, cu atât sunt mai greu de purtat, mai dureroase și inconfortabile. Cu toate acestea, toate purtăm tocuri – indiferent de mărimea lor.  Psihologic vorbind, multe studii arată că majoritatea femeilor poartă tocuri dintr-un simplu motiv: le crește  încrederea în sine. Mi s-a părut foarte amuzant să observ  cum multe femei ce se află  abia la începutul carierei, optează pentru  tocuri de cca. 10 cm, iar cele ce au deja un post important în companie, umblă în balerini sau chiar adidași de multe ori. 

În acești 21 de ani am învățat că  da,  contează cum arăți, cum te îmbraci, ce machiaj porți, cum îți stă părul , însă mult  important este ceea ce știi, cât de naturală ești, cum te exprimi, cum gesticulezi, poziția corpului, privirea pe care o ai , modul în care strângi mâna ,  stilul în  care zâmbești, etc. 

Mult  mai importante sunt  aspectele pe care nu le vezi la prima vedere și  pe care nu oricine le observă, iar atunci când cineva remarcă aceste atuuri, ține-l aproape pentru că este ceea ce eu definesc a fi un om frumos!