Unde dragoste nu e, dansează!

Ringul de dans era plin, însa nu puteai să nu o sesizezi...Emanând pasiune, purta o rochie roșie de mătase ce se contura perfect pe corpul ei delicat, buzele îi erau usor însângerate, avea mișcări suave și o privire înăbușitoare, încât atrăgea toți curioșii la dans.
Toți se dadeau în spectacol pe lânga ea, însa ea rămânea rece, neimpresionată.

- Îmi acorzi acest dans? S-a auzit un glas în spatele ei.

Un barbat înalt, la costum, cu ochi albaștrii, păr castaniu și un zâmbet cuceritor stătea și aștepta un raspuns.

- Crezi că faci fața? L-a întrebat rânjind.

- Dansează și vei afla.

La început totul îi parea monoton, precum se și aștepta să fie. Nu cunoscuse până atunci mulți bărbați ce știau să și danseze.
Nu trecuse mult timp că ritmul se alertase puțin si de asemenea și mișcările lui. Ușor,ușor ajunsese să o domine in pașii de dans, lucru ce ei îi placea. Se mișcau amândoi cu un singur trup. Atingerile ușor arzătoare, zâmbetele constante și privirile picante nu lipseau din peisaj.

Aveau ambii muzica în sange, ritmul li se scurgea prin vene, mișcările erau tandre, dar dure în același timp, era ca un drog...

Lumea începuse să aplaude și le facu loc.

La un moment dat, cântecul se opri. El îi lua mana și i-o sarută.

- Se pare ca am dat peste concurența. Îi spuse ea, zâmbind.

- Să înteleg că nu te-am dezamăgit,nu ?

- Nu, dar mai ai de lucru pana mă și impresionezi.

El zâmbi.

- Ce spui de o cafea mâine dimineața?

- Lasă-mi numărul tău și te voi căuta. Îi răspunse ea.

- Ah, legendara replică "hai lasă-mă și pleacă!" doar că mai subtil și delicat.

- Să înţeleg că ai experienţă în refuzuri?

- Da, am avut și experiențe neplăcute, dar nimic catastrofal. Deci, cafea? Mâine?

- Poate.

- Am fost cuminte.

- Dar ți-am cerut eu asta?

- Devii îndrăzneață.

- Nu, doar distrată.

- De?

- Tine.

- Te amuz ?

- Copios.

- E de bine?

- Rămâne de văzut.Îi răspunse ea.

Și se retrage in mulțimea ce dansa, rămânând o simplă amintire în mintea lui, căci nu a mai zărit-o in acea seara.

A doua dimineață, tânăra domnișoară s-a cuibărit în același loc unde obișnuia să își bea cafeaua.

O terasă spațioasă, frumos amenajată(ușor luxoasă), frecventată de oameni cu bun gust.

Îndreptându-se spre locul ei, zărește un chip cunoscut ce o privea insistent.

În urmatoarea clipă l-a recunoscut.

- Mă urmărești ? Întrebă el zâmbind.

- Nu, pură coincidență. Aici îmi beau cafeaua zilnic.

- Nimic nu se întamplă din pură coincidență.

- Dar nici nu am ajuns să te urmăresc. Crede-mă, nu sunt in halul ăla de plictisită.

El râse.

- Și totuși nu înțeleg cum de nu ne-am mai văzut. Și eu vin aici zilnic.

Ea continuă să bea din cafea.

- Unde ai dispărut aseară? Te-am căutat.

- Înseamnă că nu ai căutat bine. I-a răspuns ea.

- Da, probabil. Data viitoare promit că te voi găsi. Te deranjează dacă mă alătur?

Putea să îl refuze, scuzele le avea deja pregătite și erau plauzibile, însă ceva a împiedicat-o. Părea a fi altceva, ceva mai bun decat ce găsise până acum.

- Nu, așează-te. Nu mi-ar strica o companie in această dimineață.

Și s-au așezat și au vorbit până seara. Și a doua dimineață la fel. Și in a 3a. Ceva îi apropia din ce in ce mai mult. Începuseră să se cunoască. Își știau defectele și calitațile. Descopereau că aveau o grămadă in comun și aveau ce vorbi. Descopereau scânteia.

După o perioadă de timp, în fiecare dimineață îi zăreai la cafea impreună, iar noaptea încingând ringul de dans cu mișcări intense si săruturi pasionale.