110 000 000 mm distanta

...Ce inseamna de fapt o prietenie adevarata? Se masoara prin ani?
...Ce este acela un prieten bun? Este acel om care arata bine si este frumos?
...Nu!


Prima persoana pe care am cunoscut-o a fost Denisa.
La inceput, nu o suportam! :)
Mi se parea fitoasa, ingamfata, plina de defecte.
Eu? Eram perfectiunea intruchipata! :)
Cel putin asa gandeam pe atunci...
Fiind vecine, am ajuns sa o cunosc. Imi petreceam zile intregi cu ea. Ne jucam cu papusile, povesteam, compuneam cantece si plangeam in seriile in care bunica mea nu ma lasa sa dorm la ea pentru a 987689847328 oara...Chiar ajungeam sa-mi placa sa o am ca prietena!
Mergeam la aceeasi gradinita unde stateam tot timpul una langa alta, ne planificam de pe atunci un viitor stralucitor impreuna (A nu se intelege gresit! Amandoua ne doream sa fim cantarete si vroiam sa ne facem o trupa si sa ne lansam peste tot in lume) :).. in alte cuvinte, eram de nedespartit!


Ne apropiem cu pasi rapizi de anul 2001 unde, ne-am spus "Pa-pa" pentru o lunga perioada de timp...
De ce? Pentru ca atunci intram amandoua in clasa I.
Hmmm,"clasa I" suna..maret!
Eu ma simteam ca la o promovare de mult asteptata! In sfarsit crescusem si ma puteam intoarce acasa, cu ghiozdanul in spate, "plin" de carti , plangandu-ma de "orele grele" ce le aveam (Ah, ce tantaloaica eram pe atunci! Daca stiam ca lucrurile urmau sa se inrautateasca, ramaneam la gradinita :D )

Oricum, asa vedeam eu scoala. Eram entuziasmata ca voi incepe si ca atunci cand se ivea sa ma intrebe cineva "Ce clasa esti?" eu sa ii raspund, mandra de mine, "Clasa I!" :)
Dar, totusi eram trista. Faptul ca stiam ca voi pleca din Buzau, de langa Denisa, ma speria..
Nu eram obisnuita sa am alta prietena. Ea era cea mai buna prietena, punct!
Nu exista cineva care o putea inlocui...si nici acum nu exista si nici nu va exista! :)

Neavand ce face, a trebuit sa ma obisnuiesc cu ideea dar evident ne-am promis una alteia ca vom pastra legatura, si asa am si facut! :)



Desi nu ne vedeam foarte des, eram foarte apropiate.
Nu mai aveam secrete, aparuse increderea.
Nu ne barfeam pe la spate, aparuse sinceritatea.
Ne acceptam punctele de vedere diferite, aparuse respectul.
Ne sfatuiam si ne ajutam in situatii de orice gen, aparuse suportul.
...
..
.
Amandoua aveam caractere puternice. Eram orgolioase, nu foarte modeste si poate ca aveam o inclinatie spre egoism..
Avand niste personalitati destul de complicate, de multe ori aveam certuri crancene pentru ca niciuna nu lasa de la ea dar, de fiecare data gaseam o solutie si ne impacam.
..
.
Ne certam si ne impacam, aparuse prietenia :)

Da,ne vedem rar, iar atunci cand ne vedem, numai de cearta n-avem chef. Ni se face foarte repede dor una de cealalta :)
Crescand de mici impreuna, am invatat sa ne iertam, sa ne acceptam defectele si sa ne ajutam. :)
Si desi suntem la 110 000 000 mm distanta, suntem cele mai bune prietene si ne ajutam oricand, oriunde si la orice ora.. :)