110 000 000 mm distanta

...Ce inseamna de fapt o prietenie adevarata? Se masoara prin ani?
...Ce este acela un prieten bun? Este acel om care arata bine si este frumos?
...Nu!


Prima persoana pe care am cunoscut-o a fost Denisa.
La inceput, nu o suportam! :)
Mi se parea fitoasa, ingamfata, plina de defecte.
Eu? Eram perfectiunea intruchipata! :)
Cel putin asa gandeam pe atunci...
Fiind vecine, am ajuns sa o cunosc. Imi petreceam zile intregi cu ea. Ne jucam cu papusile, povesteam, compuneam cantece si plangeam in seriile in care bunica mea nu ma lasa sa dorm la ea pentru a 987689847328 oara...Chiar ajungeam sa-mi placa sa o am ca prietena!
Mergeam la aceeasi gradinita unde stateam tot timpul una langa alta, ne planificam de pe atunci un viitor stralucitor impreuna (A nu se intelege gresit! Amandoua ne doream sa fim cantarete si vroiam sa ne facem o trupa si sa ne lansam peste tot in lume) :).. in alte cuvinte, eram de nedespartit!


Ne apropiem cu pasi rapizi de anul 2001 unde, ne-am spus "Pa-pa" pentru o lunga perioada de timp...
De ce? Pentru ca atunci intram amandoua in clasa I.
Hmmm,"clasa I" suna..maret!
Eu ma simteam ca la o promovare de mult asteptata! In sfarsit crescusem si ma puteam intoarce acasa, cu ghiozdanul in spate, "plin" de carti , plangandu-ma de "orele grele" ce le aveam (Ah, ce tantaloaica eram pe atunci! Daca stiam ca lucrurile urmau sa se inrautateasca, ramaneam la gradinita :D )

Oricum, asa vedeam eu scoala. Eram entuziasmata ca voi incepe si ca atunci cand se ivea sa ma intrebe cineva "Ce clasa esti?" eu sa ii raspund, mandra de mine, "Clasa I!" :)
Dar, totusi eram trista. Faptul ca stiam ca voi pleca din Buzau, de langa Denisa, ma speria..
Nu eram obisnuita sa am alta prietena. Ea era cea mai buna prietena, punct!
Nu exista cineva care o putea inlocui...si nici acum nu exista si nici nu va exista! :)

Neavand ce face, a trebuit sa ma obisnuiesc cu ideea dar evident ne-am promis una alteia ca vom pastra legatura, si asa am si facut! :)



Desi nu ne vedeam foarte des, eram foarte apropiate.
Nu mai aveam secrete, aparuse increderea.
Nu ne barfeam pe la spate, aparuse sinceritatea.
Ne acceptam punctele de vedere diferite, aparuse respectul.
Ne sfatuiam si ne ajutam in situatii de orice gen, aparuse suportul.
...
..
.
Amandoua aveam caractere puternice. Eram orgolioase, nu foarte modeste si poate ca aveam o inclinatie spre egoism..
Avand niste personalitati destul de complicate, de multe ori aveam certuri crancene pentru ca niciuna nu lasa de la ea dar, de fiecare data gaseam o solutie si ne impacam.
..
.
Ne certam si ne impacam, aparuse prietenia :)

Da,ne vedem rar, iar atunci cand ne vedem, numai de cearta n-avem chef. Ni se face foarte repede dor una de cealalta :)
Crescand de mici impreuna, am invatat sa ne iertam, sa ne acceptam defectele si sa ne ajutam. :)
Si desi suntem la 110 000 000 mm distanta, suntem cele mai bune prietene si ne ajutam oricand, oriunde si la orice ora.. :)

Ma pot cosidera o tipa inteligenta sau "inocenta"?

Totul a inceput la o petrecere surpriza in cinstea unei bune prietene! :)
Ne-am strans mai multi intr-o incapere cu 4 pereti, am pus muzica si am inceput sa dansam.
Totul mergea foarte bine pana cand evident nu puteau lipsi din peisaj vestitele "tigari" :)
Un baiat a adus vreo 5-6 pachete de tigari ca sa bagam in noi ca porcii.
Si a inceput sa aprinda o tigara, a doua, a 3-a. S-au dus sa mai ia tigari ca se terminasera acelea.
Eu cu alti 3 colegi, ne simteam foarte bine. Dansam, povesteam, glumeam, mai luam o gura de ceva cocktail, ne uitam in jur si radeam de cei care fumau ca nehalitii si se inecau cu fumul in gat dar ei stateau cu mainile in buzunare si erau chill.. si chiar aveam parte de "a good time".

La un moment dat, m-am dus schimb melodia. Stateam pe jos, cu ochii-n Ipod si ma gandeam ce melodie sa pun. Am simtit o prezenta langa mine. Imi ridic putin ochii si vad niste adidasi in fata mea. Ridicandu-mi capul, incerc sa recunosc chipul sau imbracamintea ca sa-mi dau seama cu cine am de-a face dar, era prea intuneric. Tot ce am putut sesiza a fost ca avea o tigara in mana :)
Individul s-a apropiat de mine, mi-a zambit si s-a asezat langa mine.
Atunci mi-am dat seama ca era un coleg din clasa.
Am conversat pret de 60 de sec iar conversatia a sunat cam asa :

El: Buna. Ce faci?
Eu: Ma gandesc ce muzica sa pun.
El: Aha..Tu esti fata inocenta?
Eu: Adica?
El: Nu fumezi??
Eu: Nu, nu fumez..si in legatura cu "inocenta" ma pot considera mai degraba, desteapta.

Si am plecat.


Recent, m-am tot intalnit cu diferite specimene de aceeasi varsta cu mine(14-15 ani), fumatori/fumatoare. Nu mi s-a parut cine stie ce sa ii vad cu tigara in mana la aceasta varsta destul de frageda, probabil ca sunt deja obisnuita cu ideea de "a fuma de mic" deoarece am vazut foarte multi facand asta. Si in plus, in mintea mea era ceva de genul
"Da, in fine, suntem in grup si vor si ei sa fie mai 'cool'. " :)

Intr-o zi, am mers in vestitul Herastrau unde se strang cam toti cei pe care-i cunosc si o "ard" (intotdeauna am urat aceasta expresie) prin skate. Am mers cu 2 prietene si cu niste baieti.
Cum am ajuns acolo, un baiat isi deschide ghiozdanul si scoate un pachet de tigari. Nici nu a reusit baiatu' sa-si duca tigara la gura, ca il si intreaba vreo 3 "Imi dai si mie una?". El amabil fiind, le da. :)

In nici 10 minute, ma uit in jur si vad ca aproape toti baietii (mai putin doi sau trei), fumeaza. In gramada aia de "fumatori cool", il zaresc pe un baiat ce statea cu doua tigari in gura si fuma un fum dintr-una si pe al doilea din cealalta. Tipul era tare, ma! :)
Neluandu-mi privirea de la el, observ ca in timp ce tragea ca disperatul in el, se ineca! :))
Dar evident nu spunea nimic pentru ca el trebuia sa fie mai smecher. :)
Si eu ranjeam pe sub mustati dar nu-mi luam privirea de la el pentru ca-mi facuse ziua mai buna!
:)
E, si asa ajungem noi in skate. Ne gasim un loc unde sa sedem si stam..stam..

La scurt timp, vad din departare o silueta venind spre noi. Era o fata, frumusica de altfel, ochii ii avea de un albastru patrunzator, putin mai scunda decat mine, slabuta si cu un zambet laaaarg.
O fire prietenoasa, poate ca avea o tendinta spre monstruletul "vreau sa fiu in centrul atentiei" dar era ok! :)
Am mers cu ea la magazin pentru ca eu vroiam sa-mi cumpar o inghetata si ea...tigari.
Am incercat sa o cunosc mai bine si am intrat putin in trecutul ei si evident in subiectul "tigari".

Eu: De cat timp fumezi?
Ea: A pai fumez de ceva timp dar ocazional.. nu sunt dependenta. In general cand sunt cu gasca fumez.
Eu: Ai tai stiu ca fumezi?
Ea: Au stiu acum ceva timp pentru ca am fost la niste petreceri si am baut, am fumat si era sa intru in coma alcoolica :) dar acum ei nu stiu ca fumez.
Eu:...Tu cati ani ai?
Ea: 14! :)

Oook.
Nu am mai continuat discutia pe acest subiect pentru ca eram..socata!
Ori faceam eu parte din categoria "oameni primitivi" ori ea din "oameni supradezvoltati" pe care creierul meu nu-i putea percepe deoarece nu era atat de bine..dezvoltat.

Nu ma intelegeti gresit. Nu am nimic cu cei care fumeaza sau cu tigarile. Am fumat si am baut si eu dar, nu am ajuns intr-o stare de coma alcoolica. Am o viata intreaga ca sa o fac si pe asta :) (glumesc, nu mi-am pus in program sa intru in coma alcoolica. Cel putin nu acum!)
Si pana la urma inteleg, fumezi niste tigari la o petrecere ca sa te numeri si tu prin cei "tari" dar nu exagera! :)


..O tipa inteligenta sau inocenta?

pentru ca EA a vrut

Initial trebuia sa se intample pe data de 23.06.1995 dar ea a decis ca nu era momentul!
A vrut sa tina lumea-n suspans si a reusit! :) Zilele treceau si ea tot nu vroia sa iasa. Lumea era ingrijorata deja, doctorii erau impacientati dar ea nu se lasa! Si a tot tinut-o asa pana intr-o vineri (07.07.1995). Atunci a zis "Gata!Acum e momentul!" In jurul orei 17, a iesit.. Avea cordonul in jurul gatului dar ea a stiut ca nu are voie sa se lase prada obstacolelor ce i se iveau in calea nasterii ei si a luptat!

Eee.. si atunci a aparut EA.
O fetita de 3,5 kg, galagioasa dar cu un zambet larg pana-n urechi.
Anii au trecut si ea a crescut. A capatat si un nume, Irina. :)
Parul i s-a mai inchis, ajungand la un blond spre saten iar ochii ei au devenit caprui.

In prezent ea are 14 ani, este in clasa a 8-a si... s-a plictisit sa vorbeasca la persoana a 3a :)

Asa ca..umm..

Actually nu am nicio idee cum sa incep sau in fine, sa continui.
Cred ca cel mai ok ar fi sa incep cu un

Buna :)

Si sa continui cu un...

Eu sunt noua pe aici. Probabil ca nu cunosc adevaratul sens al cuvantului "blog" si daca stau bine si ma gandesc, nici nu stiu de ce mi-am facut unul..
Poate pentru ca am simtit nevoia sa scriu undeva parerile mele, sentimentele, gandurile..
Probabil ca locul perfect pentru acestea, ar fi fost pe o pagina de jurnal. Undeva unde imi pot insira toate gandurile mele probabil perverse sau sentimentele mele excentrice..
Dar intr-un jurnal, esti doar tu.
Nu are cine sa te sfatuiasca sau sa iti impartaseasca una dintre experientele sale, din care tu ai putea invata ceva..

Oricum :)
Nu asta era ideea (daca, continui intru in alte subiecte) :).

Acest blog intitulat "Varsta Perfecta" reprezinta experientele, starile, gandurile fiecarei varste.
Ma gandesc ca oricat de tanar sau in varsta ai fi, poti experimenta senzatii noi, le-ai putea impartasi sau le-ai putea chiar retrai!
"primul/prima prieten(a) , primul sarut, prima intalnire, prima tigara, scoala primara..gimnaziu...liceu...facultate, profi, sex, etc."

Cred ca pe asta se axeaza acest blog.
Varsta Perfecta :) .


..Si voi incheia cu un

Multumesc! :)