Nu-mi vine să cred cum trec anii.
Parcă ieri plângeam de zor că urmează să plec în Anglia și-mi era teamă să mă desprind de brațul mamei, iar acum ma aflu pe ultima sută de metri, termin facultatea, îmi caut un job, vin din ce în ce mai rar pe acasă și culmea e că o fac cu zâmbetul pe buze!
În momentul de față sunt în România deoarece am zis ca măcar sărbătorile să le petrec cu ai mei, însă pe 27 Aprilie mă întorc în Anglia, îmi predau disertația, termin cu examenele, îmi iau diploma și...încep viața de adult? Sună îngrozitor gândul că din Septembrie încolo nu voi mai merge la cursuri, nu voi mai avea proiecte, eseuri de scris sau că pur și simplu nu voi mai duce viața de student... Îmi vine să mai fac o facultate doar ca să mai trag putin de anii aceștia. Au fost cei mai frumoși ani și nu regret nicio secundă că am plecat din țară. Da, a fost dificil și pentru mine a însemnat o provocare, însă mă bucur enorm de mult că am dus-o până la capăt pentru că m-a învățat enorm de multe lucruri! Am întâlnit niște oameni minunați, de care m-am apropiat îngrozitor de mult și cu care am trăit diverse experiențe de neuitat! O să-mi fie foarte dor de ei și-mi doresc din tot sufletul să păstrăm legătura deoarece sunt într-adevăr deosebiți! :)
Într-o altă ordine de idei să înțeleg că e gata? Am terminat? Asta a fost tot? De aici încep grijile și responsabilitățile? Independența aceea după care tânjeam când eram mici, iar acum, sinceră să fiu, mă cam sperie că urmează s-o obțin? N-o mai vreau. Mai vreau să copilăresc, să n-am griji, să n-am stres, iar singura mea preocupare să fie să mă dezvolt eu personal și să mă gândesc pe unde să mai călătoresc.
La voi cum a fost această trecere? Ce sentiment ați avut când ați terminat facultatea și a trebuit să începeți să fiți adulți?
