Varsta Perfecta

Ce-ti doresti de Craciun ?

2011-12-24T11:24:00.009Z

Atunci cand esti mic, astepti cu nerabdare noaptea de 24 decembrie si in special pe Mosu' ! Esti ca un mic animalut salbatic, intr-o cusca, ce asteapta sa fie eliberat.

Scrii scrisori catre Polul Nord, te ascunzi prin cele mai dubioase locuri prin casa, doar-doar sa-l prinzi pe Mosul in flagrant, te uiti disperat pe geam dupa sania lui Mosu' cand cineva-ti spune ca l-a vazut si intrebi intr-una "unde?unde??" si urlii de fericire in momentul in care vezi cadourile sub brad. Cel putin asa procedam eu :)

Asta e copilaria - o naivitate placuta, de care iti aduci aminte cu drag.

O data cu trecerea anilor, lucrurile se schimba. Cel putin la mine s-au schimbat.

Pe langa faptul ca treci prin marea dezamagire ca "grasul de la Polul Nord ce aduce cadouri" nu exista, aflii ca trebuie sa te si duci singur sa ti le cumperi !

BOOM! Toata semnificatia Craciunului s-a prabusit...

Dar nu e asa!

Am inceput sa vad Craciunul cu alti ochi.

Craciunul inseamna familie, iubire, inseamna sentimentul ala de siguranta pt ca-ti dai seama ca nu esti singur. Ma uit in jurul meu si ii vad pe toti stransi la un loc si-mi dau seama din nou ca am o super familie ! Sunt oameni pe care stiu ca ma pot baza oricand, sunt oameni ce reusesc sa-mi puna un zambet pe fata si sa-mi spuna "hai, ridica-te! Poti!", sunt oameni ce m-au ajutat si m-au sustinut de-a lungul anilor si sunt singurii oameni in care am incredere!

Sentimentul ala de bucurie, de Craciun, nu il ai neaparat din cauza cadourilor (pe care oricum ti le cumperi singur), ci din cauza atmosferei si a oamenilor din jurul tau.

Am invatat sa ma bucur de momentele in care suntem toti impreuna si sa apreciez ca si in acest an, ne-am strans toti !

Deci, ce imi doresc eu de Craciun? Daca ma intrebai acum cativa ani, probabil iti raspundeam "jucarii / haine / orice lucru material"

Ce imi doresc acum de Craciun?

Familia aproape.

Motive

2011-10-07T16:14:00.011+01:00

Incerc sa vad in fiecare lucru rau, ceva bun! In fiecare persoana antipatica, o calitate, in fiecare situatie nu tocmai confortabila, ceva dragut si de cele mai multe ori reusesc!

Spre exemplu, acum incerc sa vad partea buna atunci cand esti racit. De ce? Pentru ca am racit!!!

Evident, primul lucru ce-mi trece prin cap este ca scap de trezitul de dimineata, respectiv de mersul la scoala, dar ghici ce? Gresesc. Nu sunt atat de bolnava, incat mamei mele sa i se faca mila de biata de mine si sa imi spuna sa stau acasa!

Deci eliminam prima varianta.

A doua ar fi ca desi sunt racita, imi pot continua activitatile obisnuite si pot continua cu viata mea la fel ca inainte... Dar ghici ce?! Iar gresesc! Intr-adevar, nu sunt ATAT de racita, insa sunt DESTUL de racita incat sa nu pot iesi afara, sa nu pot purta tricouri (cand afara sunt peste 25 de grade) si asa mai departe.... Deci o eliminam si pe asta!

Ultima varianta este urmatoarea:

Sunt indeajuns de racita incat sa ma pot alinta singura ghemotocindu-ma in pat, sub plapumioara mea moale, zacand acolo cu castile in urechi si laptopul in brate, asteptand ceaiul fierbinte la pat!
Sunt indeajuns de racita incat sa pot ruga lumea din jurul meu sa imi faca un masaj, pentru ca simt ca ma dor toti muschii si oasele si pentru ca merit unul !
Sunt indeajuns de racita incat sa nu te poti supara pe mine atunci cand vorbesc tampenii/ma enervez aiurea, pentru ca totusi, vorbesti cu un om bolnav, ce dupa ce ca se lupta cu virusii, ultimul lucru pe care si-l doreste e sa se lupte si cu tine! Si pe langa asta, cand esti bolnav, nu mai gandesti la fel de limpede.

Sunt indeajuns de racita incat sa am o scuza in caz ca nu mi-am invatat o lectie/facut vreo tema pt urmatoarea zi.

Sunt indeajuns de racita incat sa nu ma mai poti trimite pana la magazin (chiar si pentru medicamente)

Sunt indeajuns de racita incat sa am o scuza pentru ca dorm mult!

Sunt chiar indeajuns de racita incat sa pot lipsi macar o zi de la scoala!

Sunt indeajuns de racita incat sa te porti cel mai frumos cu mine!

Sunt indeajuns de racita incat sa ma tii strans in brate si sa nu-mi mai dai drumul!

Sunt indeajuns de racita incat sa te pot imbolnavi si pe tine si sa zacem impreuna in pat, sub plapumioara moale, cu castile in urechi, asteptand ceaiul fierbinte! Muhahahaha!

Cineva?

2011-09-08T23:27:00.011+01:00

Zi de zi, invatam ceva nou despre noi. Ne descoperim mai bine, ne cunoastem mai bine personalitatea, caracterul, felul nostru de a fi.

Si cu toate astea, raman surprinsa. Am crezut ca ma cunosc foarte bine... M-am inselat.

Daca pana ieri ma intrebai de ce imi este cel mai mult frica, ti-as fi raspuns " de saracie ".

Acum? De singuratate. Simt ca m-am izbit de ea si e al naibii de greu sa trec peste.

Sunt inconjurata de o groaza de oameni, si totusi sunt singura.

Presupun ca doar eu simt faptul ca s-au racit anumite relatii si ca unele nu mai exista sau sunt doar superficiale.. Si cu toate astea incerc sa le mentin... Sa sper.

Sunt genul de persoana careia ii place sa vorbeasca, sa se exprime, sa ajute si sa fie ajutat. Cand eram trista, obisnuiam sa apelez la 2-3 persoane, acum mii de nume mi s-au invartit in minte si la nici unul nu m-am oprit.

Am stat pe balcon, in tacere, privind in gol un bec ce palpaia, cu lacrimi in ochi, ce ulterior s-au transformat in lacrimi de crocodil, iar in mintea mea se zbateau cuvinte, stari si imagini.

Voiam sa pun mana pe telefon si sa sun un numar la nimereala si sa ma descarc cuiva apoi sa inchid brusc.

Imi e dor de siguranta. Imi e dor de anii trecuti. Imi e dor de voi...

I'm in a kissing mood !

2011-08-16T21:52:00.004+01:00

..in a "kiss my ass" mood, actually. Have a nice day!

"Buna, ma numesc Irina, am 16 ani si sunt cea mai rece, distanta si neincrezatoare persoana pe care o cunosti. Daca intelegi lucrul asta, atunci poate avem ce discuta, daca nu, fa-te disparut. Increderea nu se castiga asa usor!"

Cred ca acesta va fi noul meu motto. De fiecare data cand un tip va intra in conversatie cu mine, asta ii voi spune.

Precum am spus si in mica descriere de mai sus, nu am incredere in oameni si bine fac!

Viata mi-a demonstrat de o groaza de ori ca e mai bine asa, iar cand incerc s-o fentez si sa ii arat ca oamenii sunt si altfel (sunt mai optimista si incapatanata de fel), evident ca "mi-o trage", aratandu-mi ca sunt mult prea optimista (incerc sa evit pe cat posibil cuvantul 'naiva', desi stiu ca asta e cel potrivit).

Am devenit foarte atenta la detalii si incerc sa fiu cat mai precauta, probabil din frica de a nu fi ranita, dar uneori chiar si acele detalii nu le iau in considerare, in speranta ca sunt doar mici greseli de neatentie sau ceva de genul. Sunt omul ce spera, ce viseaza, ce e optimist...dar degeaba.

Mi s-a tot reprosat ca nu sunt "dragalasa" si ca sunt prea rece si distanta. Ei bine, asa e! Da-mi un singur argument solid pentru care sa fiu altfel. Demonstreaza-mi ca pot avea incredere in tine. Ma cunosc bine si stiu ca atunci cand ma atasez de cineva, o fac cu trup si suflet. Ma implic in tot ce inseamna viata lui/ei, in nevoile lui/ei si incerc mereu sa ii fiu de ajutor. Sunt o prietena foarte buna, stiu.

Si ce ma enerveaza cel mai tare este ca de fiecare data cand ma deschid putin si incep sa sper si sa cred ca am gasit o persoana OK, fix atunci mi se demonstreaza din nou contrariul !
Asa ca m-am invatat minte. Revin la cum obisnuiam sa fiu: sarcastica, distanta si rece.

Bitches, I'm back!

Unde dragoste nu e, dansează!

2011-08-09T17:50:00.005+01:00

Ringul de dans era plin, însa nu puteai să nu o sesizezi...Emanând pasiune, purta o rochie roșie de mătase ce se contura perfect pe corpul ei delicat, buzele îi erau usor însângerate, avea mișcări suave și o privire înăbușitoare, încât atrăgea toți curioșii la dans.
Toți se dadeau în spectacol pe lânga ea, însa ea rămânea rece, neimpresionată.

- Îmi acorzi acest dans? S-a auzit un glas în spatele ei.

Un barbat înalt, la costum, cu ochi albaștrii, păr castaniu și un zâmbet cuceritor stătea și aștepta un raspuns.

- Crezi că faci fața? L-a întrebat rânjind.

- Dansează și vei afla.

La început totul îi parea monoton, precum se și aștepta să fie. Nu cunoscuse până atunci mulți bărbați ce știau să și danseze.
Nu trecuse mult timp că ritmul se alertase puțin si de asemenea și mișcările lui. Ușor,ușor ajunsese să o domine in pașii de dans, lucru ce ei îi placea. Se mișcau amândoi cu un singur trup. Atingerile ușor arzătoare, zâmbetele constante și privirile picante nu lipseau din peisaj.

Aveau ambii muzica în sange, ritmul li se scurgea prin vene, mișcările erau tandre, dar dure în același timp, era ca un drog...

Lumea începuse să aplaude și le facu loc.

La un moment dat, cântecul se opri. El îi lua mana și i-o sarută.

- Se pare ca am dat peste concurența. Îi spuse ea, zâmbind.

- Să înteleg că nu te-am dezamăgit,nu ?

- Nu, dar mai ai de lucru pana mă și impresionezi.

El zâmbi.

- Ce spui de o cafea mâine dimineața?

- Lasă-mi numărul tău și te voi căuta. Îi răspunse ea.

- Ah, legendara replică "hai lasă-mă și pleacă!" doar că mai subtil și delicat.

- Să înţeleg că ai experienţă în refuzuri?

- Da, am avut și experiențe neplăcute, dar nimic catastrofal. Deci, cafea? Mâine?

- Poate.

- Am fost cuminte.

- Dar ți-am cerut eu asta?

- Devii îndrăzneață.

- Nu, doar distrată.

- De?

- Tine.

- Te amuz ?

- Copios.

- E de bine?

- Rămâne de văzut.Îi răspunse ea.

Și se retrage in mulțimea ce dansa, rămânând o simplă amintire în mintea lui, căci nu a mai zărit-o in acea seara.

A doua dimineață, tânăra domnișoară s-a cuibărit în același loc unde obișnuia să își bea cafeaua.

O terasă spațioasă, frumos amenajată(ușor luxoasă), frecventată de oameni cu bun gust.

Îndreptându-se spre locul ei, zărește un chip cunoscut ce o privea insistent.

În urmatoarea clipă l-a recunoscut.

- Mă urmărești ? Întrebă el zâmbind.

- Nu, pură coincidență. Aici îmi beau cafeaua zilnic.

- Nimic nu se întamplă din pură coincidență.

- Dar nici nu am ajuns să te urmăresc. Crede-mă, nu sunt in halul ăla de plictisită.

El râse.

- Și totuși nu înțeleg cum de nu ne-am mai văzut. Și eu vin aici zilnic.

Ea continuă să bea din cafea.

- Unde ai dispărut aseară? Te-am căutat.

- Înseamnă că nu ai căutat bine. I-a răspuns ea.

- Da, probabil. Data viitoare promit că te voi găsi. Te deranjează dacă mă alătur?

Putea să îl refuze, scuzele le avea deja pregătite și erau plauzibile, însă ceva a împiedicat-o. Părea a fi altceva, ceva mai bun decat ce găsise până acum.

- Nu, așează-te. Nu mi-ar strica o companie in această dimineață.

Și s-au așezat și au vorbit până seara. Și a doua dimineață la fel. Și in a 3a. Ceva îi apropia din ce in ce mai mult. Începuseră să se cunoască. Își știau defectele și calitațile. Descopereau că aveau o grămadă in comun și aveau ce vorbi. Descopereau scânteia.

După o perioadă de timp, în fiecare dimineață îi zăreai la cafea impreună, iar noaptea încingând ringul de dans cu mișcări intense si săruturi pasionale.

15 + 1

2011-07-06T23:52:00.004+01:00

3...2....1.... LA MULTI ANI MIE!!!!!!!!!!!

In sfarsit am ajuns la varsta mult dorita, de 16 ani! Si daca as putea, as ramane aici! :) Mi se pare varsta perfecta!

Va doresc tuturor ce sunteti nascuti pe 7 iulie, o zi memorabila! Tot ce va doriti, multa sanatate si sa petreceti cele mai frumoase clipe alaturi de persoanele dragi!

Va pup!

I am easily satisfied with the very best!

2011-06-10T07:24:00.015+01:00

Da, sunt complicata si pretentioasa, dar asta pentru ca nu ma multumesc cu ceva ce este sub nivelul si meritul meu. Si nu, nu obisnuiesc sa fiu prea modesta...

Am zile bune si zile proaste, ca orice om, dar daca m-ai prins nemancata si intr-o zi proasta, fereste-te. Devin foarte irascibila, sacaitoare si insuportabila.
Mananc 90% doar pepene rosu vara
Nu imi place cafeaua decat cea de la ibric, cu o singura lingurita de zahar in ea si cu lapte.
Usor materialista, daca vrei. Nu suport sa stiu ca nu am bani de rezerva.
Ma sperie tunetele, dar ador fulgerele. Ironic, stiu. Daca as putea, mi-as baga niste dopuri in urechi si as privi pe geam furtuna si fulgerele cum se zbat.
As asculta non stop muzica din anii 80-90, este singurul gen ce imi da intr-adevar o stare buna.
Ascult muzica non-stop, in general.
Urasc minciuna, nimic nou aici.
Sunt orgolioasa, manipulatoare,impunatoare, dar simpatica!
Am momente cand ma port ca un copil de 5 ani si nu iau nimic in serios si as prefera sa nu ma iei nici tu pe mine si sa intrii in jocul meu :)
Sunt "usor" perversa, mi s-a mai spus.
Iert, dar nu uit; O data ce m-ai dezamagit, greu imi recastigi increderea.
Se spune ca sunt un bun ascultator si sfatuitor; subscriu :)
Sunt foarte precauta in ceea ce ma priveste, de aici si neincrederea in oamenii din jur. Se castiga greu,stiu, dar merita.
Nu suport zgomotul dimineata.
Imi place sa ma alint.
Imi plac complimentele, dar nu te astepta sa iti spun si eu prea repede si des. Nu obisnuiesc, doar la ocazii sau cand am o stare buna.
Nu suport lumea ce isi incearca textele cu mine si pretind ca ei stiu totul despre mine, desi vorbim doar de 5 minute. Scumpule, ceea ce spui tu acolo, este vorba de oameni in general. Toti suntem orgoliosi, usor egoisti si cu prieteni adevarati putini. Poate doar la faptul ca sunt inteligenta m-ai nimerit. Aia este intr-adevar o caracteristica a mea si nu multi o au. Daca vrei cu adevarat sa ma impresionezi, atunci ridica-te la un cu totul alt nivel.
Urasc "expresia": Esti proasta? chiar si in gluma, pentru ca raspunsul e simplu si evident: Nu.
Vorbesc fluent sarcasmul si ador sa iti inchid gura, atunci cand ma enervezi. Da, am orgoliu si este activat mai mereu.
Accept glumele chiar si pe alea putin sarite, pana intr-un punct.
Nu suport intrebarea efectiv idioata "ce faci?" atunci cand vezi clar ca stau si nu fac nimic!
Sunt buna la schimbatul(evitarea) anumitor subiecte fara sa-ti dai seama
Am momente cand plang si nu stiu de ce, se mai intampla :)
Sunt imprevizibila.
Tin minte detaliile si tin cont de ele.
Nu imi place sa lingusesc si nu pup in fund
Si lista poate continua...

Ideea e ca am o groaza de defecte si de calitati si zile cand sunt fericita, altele cand sunt suparata si bosumflata si nu ma poate scoate nimeni din starea aia! Am momente cand iti vine sa ma dai cu capul de pereti, altele cand iti vine sa ma strangi in brate si sa ma pupi. Ai clipe cand sunt o enigma pentru tine, indescifrabila, cu o groaza de toane, altele cand ma sustii si ma intelegi.

Dar hei, pana la urma... toate astea ma fac pe mine sa fiu eu. Ma definesc. Si vorba aceea, fac si ele parte din charm-ul meu! :)

M-am indragostit...

2011-06-03T09:44:00.015+01:00

...de viata!!

Si cine spune ca viata e naspa si expresii de genul "Life sucks!" si "Imi urasc viata" este un simplu frustrat-pesimist ce la un moment dat ceva nu i-a mers bine si gata s-a suparat, si-a luat jucariile si a plecat!

Un idiot, un "cretinopat" si un posibil "psihopaciocriminal"(Nu va obositi sa cautati in DEX ce inseamna, ca veti cauta degeaba. Nu exista. L-am inventat eu pe moment. Este o combinatie intre "psihopat" si "criminal", d'oh!) revenind. Un idiot si un posibil "psihopaciocriminal" in devenire, ce va omori oamenii ce se bucura de vietile lor! Iar daca te simti, sau esti intr-un moment de genul "vai, viata mea e oribila! nu mai suport! nu mai vreau" inchide acum si du-te intr-un colt si taie-ti venele si poate te vei "simti mai bine". Glumesc, nu iti taia venele. Sau ma rog, cum crezi, e viata ta "oribila", nu a mea.

Sau poti continua sa citesti aceste randuri si sa incerci sa vezi si partea buna a vietii pe care eu ti-o voi descrie, dar daca urmatoarele idei nu te vor ajuta, te rog, nu te obosi sa imi lasi comentarii in care ma critici si imi spui ca nu stiu ce e aia viata si sa imi povestesti lunga ta drama din care nu mai poti sa iesi ! .... sau nu vrei sa iesi, mai degraba.

Sunt de acord, viata are si partile ei proaste. Momente prin care cu totii trecem, momente grele, dureroase. Viata ne pune la incercare. Insa sunt de parere si cred ca totul in viata se intampla cu un motiv! Acea experienta prin care trecem, are un rol. Invatam ceva din ea, ne dam seama ca am gresit candva, cumva, ne face sa realizam anumite lucruri, etc.

Mereu cand am avut o stare proasta, am plans, am discutat cu persoana in care am 100% incredere (in afara de familie), m-am descarcat, mi-am pus muzica si am inceput sa ma gandesc la faptul ca maine, poimaine, voi fi la acelasi nivel, fericita! Trebuie doar sa am rabdare sa treaca. Nu voi trai o viata intreaga cu aceeasi ranchiuna, e imposibil.

Si nu ma luati cu fraze de genul "Nu exista prietenie adevarata. Nu exista incredere. Esti doar tu si restul lumii" ca refuz sa cred. Si nu pentru ca sunt eu genul de persoana foarte optimista, ci pentru ca traiesc o "prietenie adevarata" si e al naibii de bine! Cred in dragoste, cred in prietenie adevarata, cred in incredere.

De acord, nu toti o merita, insa asta e si partea mai "picanta" din viata :) Trebuie sa iti pui creierul la contributie si sa analizezi, sa risti si sa castigi/sa pierzi. Se intampla. Nu e o tragedie.

Recunosc, am si eu momente in care simt ca vreau sa se schimbe ceva, sa fie altfel viata mea, in care spun "nu mai vreau", insa am puterea de a trece peste acele momente! Pentru ca noi ne si inducem anumite stari! De multe ori am impresia ca mie una imi si place drama, intr-o oarecare masura. Adica... am seri in care efectiv nu am de ce sa fiu suparata, iar pe mine ma apuca bocitul. Si asta doar pentru ca ma gandesc la anumite lucruri, evident nu foarte semnificative, dar eu ma gandesc la ele si implicit imi induc o stare de tristete. Mama mi-a si spus la un moment dat "Incep sa cred ca faptul ca tu nu ai fost 'atinsa' in copilarie, a fost o greseala! :) Dar sa stii ca timpul nu e inca pierdut....daca vrei intr-adevar motive sa plangi, hai ca gasim impreuna!" Evident, glumea, insa are dreptate.

Astazi am realizat ca imi pot numi viata "perfecta"! Si cand spun perfecta, ma refer ca are de toate! Drame, comedii, comedii romantice in ea, etc.

Am o familie geniala! O mama puternica si desteapta, un tata cu care pot vorbi mai mult decat mi-as fi putut inchipui vreodata, frati/surori ce ma sustin indiferent de ce s-ar intampla, unchi/matusi/veri ce mereu reusesc sa imi faca ziua mai buna, bunici de la care am ce invata si prieteni cum nu are nimeni pe lumea asta!

Sunt o tipa intr-adevar norocoasa! Cea mai norocoasa! Nu mi-as fi dorit sa ma fi nascut intr-un alt mediu. Chiar ma gandeam zilele trecute, daca as afla ca sunt adoptata (spre exemplu) iar parintii mei naturali m-ar cere inapoi si ar fi niste oameni super bogati si as avea tot ce mi-as dori.... as putea renunta la oamenii ce m-au crescut timp de 16 ani? Nu. Niciodata. In niciun caz.

Nu i-as putea da pe nimic in lume si in niciun caz pe bani. Cat valoreaza oamenii astia, nu isi poate permite nimeni! :)

Nu regret nimic din ce am facut. Din fiecare experienta (buna/rea) am avut de invatat ceva si m-a mai desteptat putin :)

Asa ca, sfatul meu? Muzica la maxim, cantati, dansati, zambiti, iubiti si bucurati-va de viata ca doar una aveti! :)

"Muuuuah!" V-am pupat!

2011-06-02T13:34:00.006+01:00

Jur ca azi am avut un fel de orgasm. Si nu ma refer la cel sexual. Dar azi m-am simtit ca in al 9-lea cer! Am simtit acea satisfactie extrema ce-mi gadila fiecare celula din corp si ce m-a facut sa urlu de fericire! Motivul? Am intrat in vacanta !!!

Nu stiu cati dintre voi ma puteti intelege, dar sunt al naibii de fericita ! Am asteptat aceasta zi de o groaza de timp. Am visat la ea. Si uite,in sfarsit, a venit !!!

Sa va explic extazul meu...

Acum o saptamana am terminat cu tezele (Yey!) si cu testele (Yey! de 2 ori) si in mare parte cu notele in general (Yey! de 3 ori), cu toate mai putin cu una.... la biologie! (toate "yey"-urile s-au eliminat) :(

Joia trecuta ni s-a dat o sarcina. Sarcina suna cam asa "Eseu de 2000 de cuvinte despre Ingineria Genetica, Terapia Genica si Clonarea" + prezentare de 5-7 minute.

Nu stiu daca vi se pare mult/greu, dar va spun eu ca este! Mai ales cand mai ai de luat "o gura de aer" si ti se inchid mediile si nu se mai fac ore si efectiv nu ai niciun chef sa faci esee si proiecte!

Iar acest eseu trebuia facut, era ultima nota.

Pai bine, am inceput de marti sa lucrez la el. Am cotrobait tot Bucurestiul pentru carti despre Ingineria Genetica, insa nimic... Asa ca m-am rezumat la internet. Am stat 4 ore sa scriu la el, sa-l organizez si dupa 4 ore era aproape terminat. Mai aveam de scris despre Terapia Genica , insa am lasat-o pe miercuri (cand oricum aveam zi libera ca era Ziua Copiilor).

Mi-am pus alarma sa sune la 10, ca sa incep de dimineata sa lucrez la el, sa-l termin, dar nu stiu de ce m-am trezit singura la 9. Primul gand cand am deschis ochii a fost "Ce-ar fi sa folosesc totusi hardul ala extern, sa imi pun toate pozele si informatiile din calculator in el, ca na.... poate mi se strica o data calculatorul si pierd tot"...

Jur ca daca as fi avut gandul asta mai devreme, ar fi fost genial ! De ce?

Pai pe data de 1 Iunie 2011, la ora 9, calculatorul meu s-a gandit el asa sa nu se mai deschida! O fi obosit, saracul...

Cand am vazut ca nu se aprinde, am zis ca nu e adevarat! Instant mi-au dat lacrimile si am inceput sa intru in panica. Am asteptat sa se trezeasca fratele meu, care mi-a spus ca poate sa il faca dupa ora 18, ca are examen si are treaba. Am simtit ca mor. Stiam ca nu aveam voie sa pierd timpul aiurea, pentru ca nu as fi avut cum sa termin totul si sa imi si pregatesc o prezentare.

Nestiind ce sa fac si cu frica ca o sa ma prezint fara proiect si prezentare, am pus mana pe telefon si am sunat-o pe profa sa ii explic situatia, care evident nu m-a crezut si mi-a spus ca vrea neaparat prezentarea. Cacat !

Pe la ora 14, am chemat un tip ce mi-a facut calculatorul si a incercat sa imi salveze ce era pe Desktop (evident, acolo era si proiectul meu). Aveam nevoie de fisierul ala mai mult ca de aer, mai ales ca muncisem la el 4 ore si media mea la bio depindea de el!

Ghinionul meu nu s-a oprit aici! Tipul asta, Victor, a reusit sa salveze TOT ce era pe Desktop, mai putin proiectul meu ! Fix ala nu se deschidea si nu reusea sa il copieze :|

Imi venea sa ma dau cu capul de pereti!

I-am multumit pentru ajutor si l-am expediat repede ptr ca nu aveam timp destul sa ma ocup din nou de proiect.

Cu cafeaua langa, calculatorul in fata, pagini de siteuri deschise cu Ingineria Genetica, da-i si cauta si scrie din nou tot. Si uite asa am pierdut alte 4 ore jumate pe proiect, scriindu-l din nou.

A doua dimineata, adica azi, am lipsit la primele 2 ore si am recapitulat cu o prietena la biologie.

Si uite asa am ajuns la ora a 3a, unde colegii mei (8 prezenti din 18) si-au prezentat proiectele, iar eu stateam cu foile in fata recapituland si culegand informatii din ce mai auzeam...

Inima imi batea foarte tare, alergau cuvintele prin capul meu, aveam sentimentul ca am uitat tot si avand recent o experienta in genul, tot la biologie, unde m-am panicat si am uitat tot si am dat-o in bara, am stiut ca urmatorul pas era "panica" de unde stiam clar ca nu mai puteam iesi. Asa ca m-am ridicat din banca, am mers la baie si m-am uitat la cer. Am incercat sa ma calmez si sa imi spun singura ca pot. Mi-am repetat o data cap-coada prezentarea si a urmat randul meu!

Tin sa spun ca toata prezentarea a durat 5:35 si nicio secunda nu m-am uitat la profesoara. Ma uitam afara pe geam sau la o colega ce m-a ajutat mult sa recapitulez. In final, am respirat usurata ca am facut-o si pe asta si ca am terminat, iar proiectul meu a fost de nota 9-10!

Un lucru il stiu sigur, aceste 2-3 zile au fost unele dintre cele mai stresante si oribile zile, insa am scapaaaaaaaaaaaaat! Gata! E vara, e cald si urmeaza weekendul in care vreau sa uit tot! Muhahahaha!

In sfarsit pot tipa in gura mare "VACANTA, FRAIERILOOOOOOOOOOOOR!' ^ _ ^

Namaste!

Cartea Mironei

2011-05-25T18:51:00.000+01:00

- Si tu ce stii?

- Il iubesc.

- Si toata ziua ce faci?

- Il astept.

- Si cand vine?

- Ma odihnesc in bratele lui.

- Esti atat de obosita?

- Da, e chinuitor sa astepti!

- Atunci esti nefericita.

- Nu, fiindca vine.

Pain is inevitable. Suffering is optional.

2011-05-22T21:13:00.003+01:00

Nu stiu de ce imi vine sa scriu despre despartire, pentru ca nu m-am despartit de nimeni. Probabil din cauza faptului ca vad lumea in jurul meu despartindu-se si suferind. Majoritatea suferind aiurea, dar in fine.

Ideea e ca sunt de acord ca e dureros, atunci cand tii la cineva, sa il lasi sa plece de langa tine. Si aici vorbesc din perspectiva fetelor, in primul rand. Pentru ca noi suntem alea mai sensibile, mai romantice, mai fragile... Si de multe ori noi ajungem sa suferim mai mult. Dar asta pentru ca vrem. Asa cum am spus in titlu: durerea e inevitabila, dar sa suferim din cauza asta... aici putem alege!

Evident, e greu, dar nu imposibil. Precum vampirii (din Vampire Diaries) putem da turn off la butonasul "suferinta" si sa nu ne mai gandim la asta.

Adica, daca stam si analizam putin... Ok, plangi o data, plangi de 2 ori, si de 3 ori daca e nevoie....si? Mai departe? Ce faci? Plangi in continuare? Foarte bine, dar asta unde te va duce? In afara faptului ca o sa ai ochii umflati a doua zi si rosii, inapoi nu-l vei mai avea. Sau oricum, cu siguranta nu datorita lacrimilor tale. Iar daca se va intampla datorita lacrimilor tale, scumpo, aia se numeste mila. Si pe mine una, ma dezgusta astfel de gesturi de "caritate".

Asa ca, ce alta solutie mai ai? Plangi, descarca-te, injura-l in minte si gandeste-te la un singur lucru: Nu tu esti cea care a pierdut, ci el. Si nu spun asta pentru ca e fraza aia tipica, ce o spun toti, ca sa il faca pe cel ce sufera sa se simta mai bine. Nu, sau ba da, in fine, ideea e ca e adevarata. El tocmai a pierdut una dintre probabil putinele persoane ce nu l-ar fi lasat niciodata balta si ar fi facut totul pentru el. Si genul asta de persoane sunt rare. Si pe langa asta, nimic nu se intampla fara motiv. Asta inseamna ca in lumea asta mare, exista o persoana, ce te merita si tine mai mult la tine! Doar trebuie sa mai astepti si stiu, e obositor sa astepti. Si ca veni vorba de asteptat, fac o mica paranteza. Mereu am urat fraza asta : "Lasa, o sa fie baieti o groaza in viata ta!"

Mereu am urat-o!

Asa, si? O sa fie o groaza, bravo lor! Cu ce ma incanta pe mine asta, din moment ce acum nu e nici unul din aia " o groaza" ?

Asta mi se pare fraza tipica momentelor de despartire! Si o urasc, din tot sufletul! :)) Mi se pare genul ala de "sfat" pe care-l zici atunci cand nu mai ai ce sa spui si incerci sa-l/o imbunezi pe respectiva persoana. Oribil.

Trebuie sa iti regasesti monstruletul numit "orgoliu" si sa il activezi. Sa te uiti in oglinda, sa iti spui singura cu voce tare : POTI !, sa zambesti, sa iti suni prietenii, sa te imbraci si sa fugi in oras!

Si.... de ce nu, sa iti gasesti pe altcineva!

Tin sa spun ca eu personal nu am iubit. Nu am tinut la o persoana indeajuns de mult incat sa nu am ochi pentru cei din jurul meu. Nu stiu cum e, dar mai mult ca sigur voi afla curand.

Oricum, ideea e ca eu mereu am crezut ca intotdeauna e bine sa ai o mica "rezerva" in caz ca relatia in care esti, scartaie sau nu e nimic foarte serios, fara sentimente profunde. Pentru ca atunci cand iubesti, spre exemplu, nici macar nu iti trece prin cap sa ai acea rezerva, ai crede cu disperare ca vei ramane cu persoana respectiva, mereu.

Iar cand spun rezerva, nu ma refer la o persoana cu care sa inseli. Ma refer la o persoana cu care sa vorbesti, sa comunici, sa ai o conexiune mai aparte. Pentru ca prietenii, precum si o alta persoana, te pot ajuta sa treci mult mai usor peste o despartire.

Poate ca gandesc gresit si e urat, nu stiu. Dar stiu ca ajuta.
Da, asta intr-un fel sau altul se numeste ca te folosesti de cineva, ca sa scapi tu, dar sunt de parere ca toti facem asta si toti ajungem sa fim folositi, candva. Precum inselatul. Toti inselam si suntem inselati, candva, dar trebuie sa invatam si sa trecem peste. Pana la urma asa e viata si am inceput sa realizez ca nu mi-ar placea sa fie altfel!

Mereu cand sunt trista ma gandesc ca peste 2-3 zile voi fi in aceeasi masura, foarte fericita!

Deci, in concluzie, nu mai suferiti ca telenovelistii! Sunati-va prietenii si iesiti in oras, petreceti, habar n-am, faceti orice ce va place si va face sa nu va mai ganditi la persoana respectiva! Si usor -usor veti trece peste!

P.S. Fetelor, depresia imbinata cu inghetata de ciocolata si filmele romantice, nu este o solutie! Va deprima mai rau, plangeti mai mult si pe langa asta....va ingrasati dublu si veti intra din nou in depresie ca "de ce nu ma vrea nimeni? de ce sunt asa de grasa?!" Uitati motivul! Asa ca in zilele negre, aruncati dulciurile din casa si orice film ce da sentimentul de "iubire perfecta"!

V-am pupat! Namaste! ^ ^

1 mai

2011-05-03T17:01:00.004+01:00

Asa cum stim toti, exista o "traditie" de 1 mai. Acea zi sa o petreci la mare!

Avand in vedere ca de 2 ani am reusit sa fac cunostiinta cu buletinul si sa zicem ca m-am mai copt la minte, am zis ca e timpul sa merg si eu la mare de 1 mai! .

Bun. Zis si facut!

Ne-am strans cativa insi,printre care si fratele meu, am luat o masina, ne-am facut bagajele si "Hello seaside!"

Trebuie sa recunosc ca am fost foarte.. nu,mint, EXAGERAT de optimista vis a vis vremea din acel weekend! Desi am mers pentru doar 3 zile, mi-am incarcat bagajul doar cu haine de vara! Tricouri de toate culorile, pantaloni scurti cat cuprinde,opincute, fuste, maieuri colorate, etc. Norocul meu a fost ca mi-am strecurat si un cardigan (doar ca sa il asortez la un tricou, ca altfel nu-l luam) si ca am plecat cu niste blugi lungi pe mine. Aaa! Si mi-am luat si rochita noua de care sunt inca foarte mandra si multumita, dar pe care evident nu am putut sa o port si am fost foarte dezamagita si inca sunt!!

Revenind.

Ne-am stationat in Euforie Nord, o prietena de-a fratelui meu are apartamente acolo, si de acolo ne-am tot plimbat in stanga si in dreapta, prin statiunile din vecinatate.

Trebuie sa recunosc ca desi vremea a fost infernal de oribila, m-am simtit bine!

Am facut abstractie de ceata de afara, de vantul ce batea puternic, de nesimtirea Soarelui ca nu a vrut sa apara deloc si m-am simtit bine!

Admit faptul ca am fost extrem de geloasa pe Bucuresteni! Cand am vazut ce era sambata in Herastrau, cum stateau oamenii in soare, cu tricouri pe ei, iar eu..la mare invelita pe canapea, stateam cu caloriferul deschis la maxim sa fie cald si bine! Comic.

Un alt lucru ce l-am trait in acest weekend, a fost cutremurul! Nu stiu cati l-ati simtit, dar eu da si sunt foarte mandra! :))

E primul cutremur pe care-l simt!

Era 5 jumate dimineata si stateam toti pe canapea si purtam discutii de tot felul cand, deodata, a inceput sa se miste canapeaua in stanga si in dreapta! Eu am crezut ca, Cosmin (fratele meu) se misca si i-am zis sa inceteze, iar el mi-a zis ca nu face absolut nimic. Uitandu-ne bizar unii la altii, ne-am dat seama ca e cutremuuuuur! Eu am fost foarte entuziasmata, fata de cei de la stiri ce prezentau ca fiind un mic dezastru ^ ^

Pai cam asa mi-am petrecut eu ultimele zile din vacanta.. In frig, vant, dar cu o companie placuta! :)

Voi?

Laaaaa Muuuulti Aaaani!

2011-04-24T22:35:00.011+01:00

ANUNT: Urmatorul post va fi probabil unul dintre cele mai siropoase, sincere si indraznete posturi de-ale mele, deoarece ii este adresat uneia dintre cele mai importante persoane din viata mea!
Daca nu gustati astfel de texte, inchideti acum pagina :)

Indrazniti sa continuati?
Daca ati ajuns pana aici inseamna ca da...
Bun.

(Play jos)
Acest post il dedic Denisei. Denisa nu este "una dintre", este cea mai buna prietena a mea.
Este persoana in care am cea mai mare incredere si baza, dincolo de familie... Ea este persoana careia ii povestesc toate trairile mele. Imi stie orice gand si fiecare miscare, pentru ca ma cunoaste foarte bine.

Acum, nu stiu daca mai tii minte... Eram in Anglia, in tren. Stateam amandoua si ascultam muzica la ipod, uitandu-ne pierdute pe geam. Era liniste. Doar noi, muzica inceata si in fine... zgomotul trenului :) (facem abstractie,ok?)
Ideea e ca la un moment dat ai intrerupt acest moment si m-ai intrebat un lucru (ce dupa cum stii, m-a marcat). Ca si mine, avem amandoua clipe de melancolie neinteleasa.... Tu erai intr-una din acele clipe. M-ai intrebat ce as face daca ai muri.
Si acum imi dau lacrimile, doar daca ma gandesc.... Nu vreau sa ma gandesc. Mi-e frica.
Imi amintesc de acea dimineata, cand am avut vreo 8 apeluri nepreluate de la tine si nu intelegeam cum de ma suna "lenesa de Denisa" (nu stiu de ce am pus ' ', ca esti lenesa! :p) la 8 dimineata, ca apoi sa aflu ca esti in spital... Mi-a stat inima in loc. Imi venea sa ma urc in masina (desi nu am carnet........nici masina) si sa vin spre tine sa vad ca esti bine.
Cred ca n-am mai plans niciodata in viata mea cum am plans in ziua aia. Imi imaginam fiecare clipa petrecuta cu tine.......fara tine. Cum ar fi fost.. Oribil !

Stiu ca probabil suna prea melodramatic si o usoara tenta spre lesbianism (nu stiu, ma gandesc la ce v-ati putea gandi voi citind randurile astea). Nu, nu sunt lesbiana, nici ea nu este. Dar pot spune ca o iubesc si tin la ea enorm! Mi-a fost alaturi in mult prea multe situatii si de multe ori nu avea solutiile problemelor, dar prin simplul fapt ca a stat cu mine la telefon, la 5 dimineata si-mi asculta mie "dramele existentiale" si trairile, a insemnat enorm!
In repetate randuri mi-a demonstrat ca exista prietenie adevarata!

Iar cu aceasta ocazie, 25 aprilie 2011, vreau sa iti urez un calduros la multi ani! (chiar daca sunt la cca 600 km distanta..........e ok,ba!)
Tot ce iti doresti! Multa sanatate si noroc!
Sa te faci si mai frumoasa (dar nu prea frumoasa, nu de alta, dar ai un taur langa tine si ar turba daca ar vedea atat de multi baieti care stau la coada :) ) si mai desteapta (iti sugerez sa incepi prin a apasa pe butonul "delete" la toate manelele :-" just saying...) si poate mai devreme acasa :)) (evident, ma refer la ore dupa ora 12noaptea, am spus "devreme"... dimineata se considera o ora "devreme") :)

LA MULTI ANI, SCUMPO!!!!!!!

P.S. Sa gasesti o tipa ca ea, e un adevarat noroc! S-o pierzi, e cel mai idiot lucru pe care-l poti face. Da, Solo, apropo subtil... :p
Va pup!

Namaste!

Official !

2011-04-16T09:54:00.004+01:00

Sau mai putin official... am intrat in vacanta!!! Vacanta mult dorita!

Si spun mai putin official pentru ca as mai avea vreo 2-3 zile de scoala, dupa acest weekend, dar eu ca deobicei reusesc sa scap mai repede! :)

Deci pot urla in gura mare "Vaaacannntaaa, fraaieeriiloooooor!" :)

No,bun. Si acum,ce?

Ce fac eu timp de 2 saptamani de aici incolo? :)) Da, am 2 saptamani vacanta. Sunt mai smechera! ^^

Stiu sigur ca Pastele il voi face la Cluj. Ador locul ala. Ador oamenii de acolo. Mi se pare un oras civilizat. Da, normal, are exceptii. Asa cum si Bucurestiul are exceptii si privit din anumite locuri, pare un oras ok :)

Urmatorul weekend voi pleca pe undeva prin lume cu Cosmin (fratele meu) si niste prieteni, de 1 mai. Si... asa se termina vacanta. Ce fac intre aceste 2 weekenduri? Habar n-am.

Meeh....M-am bucurat degeaba ca a venit vacanta :)) Damn it!

Oricum, un lucru e sigur! Pot dorrrrmmmmiiiii..iiiii! La asta chiar am visat!

Nu mai trebuie sa suport chinul de a ma ridica din pat in fiecare dimineata la 6 jumate si sa aud "Buna dimineata, te iubesc! Zi de zi de tine ma indragostesc..." (asa imi suna alarma) Si da, ma trezesc la aceasta sonerie. Nu suport zgomotul dimineata si oricum telefonul vibreaza cand suna si ma streseaza cum se aude. Daca vii la mine si imi spui "Irina...? Irina... hai, trezeste-te....." si imi faci un masaj, e perfect! ^^

Nu mai trebuie sa ma grabesc si sa ma enervez dimineata ca nu stiu cu ce sa ma imbrac si ca nu stiu cum va fi vremea pentru ca atunci cand ma trezesc eu e innorat si peste zi vine un soare arzator...

Nu mai trebuie sa suport frigul de dimineata...

Nu mai trebuie sa suport galagia de la scoala la 8 dimineata si sa-l aud pe prof cum incearca sa-si tina lectia si nimeni nu il asculta...

Imi pot bea cafeaua de dimineata linistita, fara sa ma grabesc ca vine autobuzul....

Aaahhh! Incep sa simt cum imi revine optimismul! :)

Voi? Ce faceti in acest timp?

Namaste!

Let me clear your head! I'm not an option. Never was. Never will be. It's either just me, or you lose it all.

2011-04-16T09:52:00.003+01:00

Cred ca prin titlu m-am facut destul de clara :)

A, era sa uit! Namaste!

Polurile opuse se atrag

2011-04-13T15:05:00.004+01:00

Precum magnetii. Dupa cum stiti, daca incercati sa uniti 2 magneti de aceeasi poli, se vor respinge. Atunci cand ii uniti prin poluri diferite, inevitabil, fara a face nici cel mai mic efort, se vor impreuna singuri. La fel sunt si oamenii si chimia dintre ei.

Mereu m-a pasionat mintea omului. Cat poate sa duca, unde poate sa ajunga si cum. Mi-a placut sa explorez minti noi, personalitati, modurile diferite ale oamenilor de a se exprima. Pe scurt, m-a pasionat psihologia. Controlul.

Intrand in acest subiect, am dat peste aceasta fraza, din nou, dar de data asta si demonstrata "Polurile opuse se atrag!"

Ce vrea sa insemne asta?

Pai in viata de cuplu, spre exemplu, 2 oameni diferiti mereu se vor atrage. Nu ma refer neaparat ca se vor iubi, pentru ca sunt de parere ca atunci cand esti mult prea diferit de cel de langa tine, vor exista o groaza de certuri, contradictii, neintelegeri, etc. Dar se vor atrage. Ceva va exista.

De ce?

Omul cauta ceva diferit decat a intalnit pana acum. Decat este. In sinea noastra, toti vrem ceva opus noua. Ceva nou. Sa vedem cum e viata si din alt unghi. Si e normal.

Un tocilar (no offence) va gasi ceva mai interesant la o tipa mai libertina si eventual putin iresponsabila, decat la una asemenea lui. Va avea nevoie de cineva ce sa-l lase si sa il invete sa guste si din nebuniile vietii. Asa cum, tipa libertina va simti nevoia de cineva ce s-o indrume in anumite decizii, sa o ajute sa ia decizia inteleapta, sa o aduca putin inapoi in lumea reala.

Asa vor invata amandoi ceva de la celalalt si se va creea asa zisul echilibru.

Si poate ca in timp, dupa aceasta atractie, vor trece si peste neintelegerile lor si vor ajunge sa se si iubeasca. Dar asta in timp...

Oricum, datorita persoanelor si cuplurilor din viata mea, am realizat ca da, polurile opuse se atrag!

Namaste! (o forma de a saluta, in India. Obisnuiti-va cu ideea, asa voi incheia fiecare post! Si da, stiu ca nu suntem in India, ci in Romania, dar eu sunt Irina si pot) :)

Searching...

2011-04-11T16:13:00.004+01:00

Anything old can be new again ?

Hachiko.

2011-04-01T13:46:00.002+01:00

Desi sunt rac si sunt sensibila, nu orice film/poveste reuseste sa ajunga la mine si sa ma faca sa intru in pielea personajelor, in viata lor, astfel incat sa ma apuce plansul. Sunt multe filme despre care am auzit ca multa lume a plans, chiar si in sala de cinema, iar pe mine nu m-a atins deloc.

In schimb azi am descoperit un film ce m-a marcat. Acest simplu trailer mi-a facut ochii sa mi se inlacrimeze.... Nu vreti sa stiti cum am facut cand am vazut filmul ! :)

Dupa parerea mea este unul dintre cele mai bune filme facute vreodata. Merita vazut!

Cei ce l-ati vazut deja, cum vi s-a parut? :)

2011-04-01T13:34:00.003+01:00

Mereu

2011-03-26T08:50:00.003Z

Timp de 15 ani jumate, am trait cu sentimentul ca stiu cu siguranta o persoana extrem de bine. Ca stiu totul despre personalitatea ei, totul despre viata ei, despre starile ei, etc.

M-am inselat. Si tin sa spun ca nu sunt dezamagita. Nici de ea, nici de mine, nici de noi.

O prietenie adevarata nu inseamna neaparat sa stii TOTUL despre acea persoana. In viata fiecarui om, exista si trebuie sa existe niste sentimente ascunse, doar pentru ei. De care doar ei sa stie de existenta lor, cu care sa se lupte doar ei , si asa mai departe...

Si eu am ganduri furisate bine in mine, de care nimeni nu stie. Doar eu. Si e suficient.

Fiecare dintre noi, avem dreptul la "persoana noastra". Daca intelegeti ce vreau sa spun...

O prietenie adevarata inseamna sa ii poti fi alaturi cand trece prin acele lupte cu respectivele sentimente.

O prietenie adevarata inseamna sa te lase sa gusti putin din trairile lor secrete, din sentimentele lor pierdute.. sa te lasa sa ii intelegi in adevaratul sens al cuvantului.

O prietenie adevarata insemnam noi!

Capul sus, don'soara! Sunt aici si mereu voi fi! Indiferent de vremea de afara, de distanta la care ne vom afla, eu voi lua primul tren/avion/masina/autobuz/racheta si in secunda doi ma voi afla langa tine cu un pachet de servetele (sau doua. Depinde de gradul de dificultate al problemei), un film de comedie bun si evident nu vor lipsi din peisaj glumele mele proaste, dar care pe moment vor parea bune pentru ca mereu te fac sa zambesti :) (sau faci asta doar din politete?:-w)

Te iubesc si stii asta!

8 ani

2011-03-21T20:43:00.008Z

[da play la melodie mai intai]

Avand in vedere ca tot ce voiam sa iti spun, nu-mi incapea in nici 10 mesaje si ma si dureau degetele, trebuie sa recunosc... m-am gandit ca o solutie mai buna ar fi asta!

Cu ocazia acestui post vreau sa iti urez un calduros LA MULTI ANI!

Mademoiselle, ai mai imbatranit cu un an! :)

Iar cu ocazia acestei zile vreau sa iti spun in primul rand ca te iubesc. Stateam zilele trecute si ma gandeam la tine, la noi. La timpul care a trecut si pe care l-am trecut impreuna. Si stand asa, mi s-a eclipsat o amintire din copilaria mea. O amintire alaturi de tine... Eram in Intre Garle, iar eu aveam mana intr-un fel de ghips pentru ca am fost prea aiurita si am cazut pe balcon si mi-am luxat mana. Iar tu aveai grija de mine. Imi dadeai de mancare, imi aranjai perna, imi duceai paharul cu apa la gura si aveai doar 9 ani... Acel gest, acea grija ce o aveai atunci pentru mine si sanatatea mea... a insemnat mult. Enorm chiar. Am petrecut impreuna 8 ani. Opt ani de prietenie, de rasete, de lacrimi, de certuri, de impacari....opt ani de amintiri! Am trecut printr-o groaza de experiente placute si neplacute.De la dansuri facute impreuna, la gatit, la plecari in Antalya si nu mai intru in detalii :D...Mi-ai fost alaturi de nenumarate ori, m-ai inteles, m-ai acceptat si m-ai sustinut. Ai stiut mereu cum sa imi pui un zambet pe buze si cum sa ma faci sa privesc partea plina a paharului. M-ai invatat ce inseamna increderea si prietenia adevarata! Pentru astfel de gesturi, iti multumesc!

In al doilea rand, vreau sa iti urez sa ai parte de o zi si de un an extraordinar! Iti doresc din tot sufletul sa fii inconjurata de oameni ce te iubesc si iti sunt prieteni adevarati si stiu sa te aprecieze pentru ceea ce esti si ce faci ! Iar cei ce nu stiu, vor regreta mai tarziu cand isi vor da seama ce au pierdut. :)

In al treilea rand, vreau sa stii ca mereu voi fi acolo cand vei avea nevoie! Fie ca esti trista, fie ca esti fericita... fie ca esti doar plictisita! MEREU voi fi acolo si-ti voi arata acelasi lucru ce mi-l aratai tu de fiecare data, partea plina a paharului!

Nimic si nimeni nu ne va strica relatia si stii asta!

Raphaela Lei, LA MULTI ANI!

Povesti picante

2011-03-20T11:04:00.002Z

Buna dimineata, soare! Sau ba nu... fara soare, nu e soare :( iar "Buna dimineata, ceata, ploaie si frig!" suna oribil

In fine! Neata! Ce faceti?
Eu fac foarte bine, cel putin momentan. Astrologii spun ca voi avea o zi plina de nervi si momente irascibile, sa speram ca nu. Nu imi place cand sunt nervoasa, si nici celor din jurul meu. Am unele reactii destul de antipatice...

Oricum, ideea e ca acum sunt bine si ma simt bine si m-am trezit cu chef de scris!Da, eu, din nou, iar si iarasi va plictisesc cu povestiile mele. Tananananana! Dar voi le cititi! HA.

Ok. Scuze. Momente si momente :) Presupun ca pana acum v-ati dati seama ca sunt plictisita. Yup, bored as almost hell..

Vreti sa va povestesc ce am facut aseara/ieri? Daca nu, tot va povestesc ^^ You can't stop me! (Muhahahaha)

Deci (da, stiu, nu se incepe cu "deci" pentru ca nu am concluzionat nimic, dar eu sunt Irina si pot) ieri dupa amiaza am iesit avec une petite amie in oraselul fantastic, Bucuresti. Nimic foarte interesant sau dubios pentru a merita fi povestit. Nimic mai putin partea cand am mers in Opium. Unde sincera sa fiu nu ma asteptam sa gasesc ATAT de multa lume! Era plin si doar cu pustani majoritatea beti, unii fumati... dar care aparent se distrau impreuna.

Ne-am alaturat si noi grupuletului simpatic de colegi si intr-o oarecare masura ne-am simtit bine, limitat. Pe parcursul serii, a existat un mic conflict. Idiot, de altfel. Foarte idiot, daca vreau sa fiu si putin sincera.

Problema? Gelozia fara rost. Sau poate avea putin rost, daca stau mai bine sa ma gandesc, dar oricum.... nu in felul in care s-a manifestat 'mademoiselle' (ca doamna nu pot sa-i spun si nici domnisoara...dar am incercat sa fiu draguta, simpatica de mine!)

Ideea e ca una dintre prietenele mele s-a sarutat cu un tip random, care aparent.... avea prietena! Pam pam.

Partea proasta era ca prietena lui era acolo! Partea si mai proasta e ca i-a vazut! Partea cea mai proasta este ca in loc sa se ia de dobitocul ei de prieten (sau fost-prieten,nici eu nu am inteles exact) s-a luat de prietena mea, care practic nu avea nicio vina! Sau cel putin nu atat de mare cat o avea el.

Tipul ii spusese prietenei mele ca nu are prietena, iar ea evident a profitat de conjunctura in care se afla si s-au sarutat. (tipul arata chiar binisor, trebuie sa recunosc) Dupa ce momentul magic s-a petrecut, a aparut scorpia. Ce evident a inceput cu gelozii si fraze precum "Te iau la bataie", "Imi pun mascatii sa te bata", etc. Desigur, fraze tipice situatiilor de genul.

Au inceput sa se ia la bataie, paruiala, palme, suturi...Vazand ca nici una nu pica, si-au scos cutitele si s-au luptat. Si totusi au rezistat! Oamenii din jurul lor aplaudau si-si sustineau luptatoarea, zici ca eram la luptele cu gladiatori (mai moderne).

Glumesc. :) Nu s-a lasat cu sange, doar mici injurii si au plecat acasa, fiecare cu treaba ei. Sunt curioasa totusi daca tipul mai traieste..... :D

Oricum, chestia asta cu luatul la bataie (ca fata) si gelozia asta inutila, sau de fapt... jignirea persoanei gresite, n-am s-o inteleg niciodata. Daca m-ar insela prietenul meu, m-as lua de el, nu de tipa cu care m-a inselat (atata timp cat nu imi e cunostiinta sau prietena). Asa mi se pare logic si normal. Ce vina are fata respectiva ca prietenul meu s-a dat la ea? Sau in caz contrar, daca ea se da la el...tot vina lui este, pentru ca deaia e baiat si are o forta mai mare decat o fata, incat sa poata s-o dea la o parte si sa o opreasca. Oricum am da-o, tot vina baiatului este!

Mda...oameni si oameni :)

Dupa mica distractie din Opium, am mers acasa avec aceeasi prietena cu care am plecat in oras si pe la ora 23, fratele meu ne-a scos in oras. Eu sincera sa fiu m-am simtit chiar foarte bine! Desi eram inconjurati de oameni de peste 20 de ani, iar genul de muzica mai oldies, mi-a placut enorm! Si cel mai important desi eram cred ca cea mai mica de acolo, nu m-am simtit in plus. Am stiut cum sa fac ca sa ma integrez si sa ma simt bine. Am stiut sa intru in atmosfera respectiva si desi nu erau pustani mai de varsta mea sau muzica comerciala (de care m-am plictisit) am reusit sa ma simt bine!

Well...ma voi opri aici, cel putin momentan. Am pofta de o cafea. Vrea careva? :)

2011-03-06T15:40:00.003Z

Cadouri

2011-03-03T21:09:00.005Z

"Suntem cu totii diferiti, dar tuturor ne plac cadourile"

Adevarat. Cui nu ii plac?

De asemenea si surprizele ne plac!

Evident, ma refer la cele dragute. Si faptul ca aflii ca prietenul te inseala,poate sa fie o surpriza, nu? Dar nu una tocmai placuta.

Problema cu cadourile este urmatoarea "Ce cadou sa cumpar?". Este dilema mea de fiecare data, caci imi place sa imi pun amprenta pe cadou si incerc sa il fac cat mai original ca sarbatoritul sa-l tina minte!

Cu putina inspiratie si o stare buna, reusesc de fiecare data sa ma scot cu ceva simpatic, haios si simbolic si evident nu uit de cel mai important lucru (dupa parerea mea).... felicitarea!

Desi probabil va par o persoana materialista si care tine cont de cat a costat cadoul sau de unde e sau detalii de genul...va inselati. Vis a vis cadouri sunt foarte simplista. Imi plac lucrurile marunte, dar cu o mare semnificatie pentru mine! Si spre deosebire de multe persoane, tin cont enorm de mult de felicitare!

Dupa parerea mea, felicitarea este baza. Acolo de fapt este toata simbolistica acelui cadou, prin acele cuvinte scrise (care da, tin cont sa nu fie copy-paste de pe google).

Imi place originalitatea si o apreciez si de asemenea si sinceritatea. Chiar daca nu esti un poet in devenire, faptul ca te-ai straduit sa legi 2 fraze intre ele cat sa iasa ceva simpatic si chiar sa simti acele cuvinte, ma multumeste!

De asemenea, prefer un fir de trandafir sau o floare, in locul unui parfum sau inel.

Nu sunt atat de pretentioasa la cadoul in sine, cat sunt la existenta felicitarii in acea punguta :)

Spuneti-mi ca sunt ciudata, asta e. V-ati obisnuit cu mine asa ! :P

The song that defines me

2011-02-26T17:19:00.013Z

"Me & My Imagination"

We're gonna play a game
Just you and me
You never should be won
So easily
Your eyes are on the prize
I'm worth the wait
Don't need to know the end
'Cause darling

Magic stays when myth remains
I'm under your spell
Don't release me
Never give the game away
Try to keep me entertained
Baby
Don't make
It too easy
Leave something
For me and my imagination

We're a possibility
When you make it hard for me
Baby
I'm not in a hurry

Leave something
For me and my imagination

I don't need to know
Your every trick
So keep me guessing just
A little bit
'Cause hidden in your eyes
There's mystery
I want to get inside
To where the

Magic stays and myth remains
I'm under your spell
Don't release me

[Chorus]

Never give the game away
Try to keep me entertained
Baby
Don't make it too easy
Leave something...

[Chorus]

Never give the game away
Try to keep me entertained
Don't make it too easy, baby

For me and my imagination

We're a possibility
You make it hard for me
I'm not in a hurry baby
For me and my imagination

Dragobete

2011-02-25T12:20:00.010Z

Dragobetele este o sărbătoare românească celebrată pe 24 februarie sau în unele locuri pe sau la 28 februarie, l, 3 şi 25 martie. Sărbătoarea de Dragobete este considerată echivalentul românesc al sărbătorii Valentine's Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii.

"Irina, in seara asta ai program! La ora 20:00 sa fii imbracata, machiata, aranjata pentru ca te scoatem in oras!"

Si bine au facut! :)

Ieri, cu ocazia sarbatorii "Dragobete", am iesit cu mai multi prieteni in oras. Prima tinta a fost un local usor linistit, cu muzica lenta si mai oldies, bun pentru o intalnire unde vrei sa auzi ce spune cel de langa tine, fara ca el sa tipe. Nu foarte plin, cu o servire placuta si bauturi bine preparate (:p) .... genul de local in care m-as mai duce!

Eu cu o prietena am fost mai indraznete si ne-am comandat o bautura care..... habar n-am cum se numea, dar era BUNA!

Partea proasta, sau buna (depinde cum privesti situatia) era ca in continutul bauturii existau vreo 3-4 bauturi alcoolice diferite - Vodka, rom, tequilla si gin (daca nu ma insel) care evident erau amestecate cu sucuri, dar in sfarsit... o combinatie delicioasa!

Trebuie sa recunosc ca daca beai chestia aia repede...la fel de repede erai luat :)

Insa noi fete destepte si decente, am savurat fiecare strop din acea bautura si nu am terminat-o in 3 secunde si 4 miscari.

Baietii s-au oprit la o combinatie de suc de mere si nu stiu sigur ce alcool.... lasilor!! :p

In sfarsit! Am baut cat sa ne simtim bine, nu cat sa ne caram unii pe altii pana acasa.

Evident, nu au putut lipsi din peisaj miciile figuri ce mi-au atras atentia si ce ma atinteau atunci cand ma ridicam de pe scaun si mergeam pana la baie sau pana afara. Scurte schimbari de priviri anodine, zambete candide si cam atat.

Am stat ce-am stat acolo pana cand ne-am decis sa schimbam locatia si sa mergem undeva unde se si poate dansa. Incercand sa facem abstractie de frigul de afara si zapada ce ne inconjura (la sfarsit de Februarie) am mers pana la un alt local care era... gol !

Nu era absolut nimeni.... si totusi am ramas si acolo unde nu pot sa spun ca nu ne-am simtit bine, chiar daca eram mai singurii clienti :)

De dansat n-am dansat, insa am ras copios.

Trebuie sa recunosc ca baietii au fost niste simpatici si s-au purtat remarcabil de bine, lasand la o parte faptul ca ne-au scos in oras, au platit consumatia, taxiul, si evident n-a putut lipsi trandafirul rosu din peisaj... iar noi doua ne-am simtit ca doua printese! Hihi :)

Cam asa mi-am petrecut eu ziua de Dragobete si m-am simtit minunat! :)

Va multumesc :*

P.S. La multi ani, indragostitilor! :)

De ce nu?

2011-02-22T11:54:00.008Z

Tot ce e interzis, pare mai interesant.

Tot ce are o mica doza de pericol, e mai tentant.

Tot ce trebuie facut pe ascuns, e mai excitant.

Sunt genul de persoana care gandeste de doua ori inainte sa faca ceva. Analizeaza situatia, incearca sa-si dea seama de consecinte si dupa actioneaza. Dar uneori ma plictisesc de primele doua etape si trec direct la a3a.

O dau in bara? Asta e. Se numeste experienta!

Am momente cand vreau sa fiu eu. Sa pot sa am momentele mele copilaroase, iresponsabile, sa nu mai fiu eu cea care detine controlul situatiei, sa fac tot ce-mi trece prin cap, sa nu-mi pese de parerile celor din jurul meu, sa dispar, sa nu stie nimeni nimic de mine, sa ma pot manifesta cum vreau si sa fiu doar EU si cu MINE....si Denisa! :p

Ultimele zile reprezinta acele "momente" :)

Cine nu are bunica, sa-si cumpere!

2011-02-22T10:53:00.005Z

In ultimele 4 zile m-am simtit al naibii de bine!

Am plecat la Buzau si mi-am petrecut timpul cu cea mai buna prietena a mea si niste foarte buni prieteni! Si... detaliile acestui weekend prelungit nu se dau. :) Cert e ca am avut toata libertatea din lume si am profitat de ea din plin, desi am stat la bunici!Hai sa va explic cum sta treaba cu bunica mea...

Bunica mea a fost profesoara de romana. A trait o viata grea, a prins razboiul si a trecut prin multe etape destul de urate ale vietii. A devenit o persoana exigenta, dura, ce-si impunea respectul fata de elevi, cat si de copii/nepotii ei.

Trebuie sa recunosc ca in perioada mea de gradinita, nu m-am inteles deloc cu ea. Era genul de persoana la care nu-mi permitea sa tip, sa o contrazic, trebuia sa mananc totul din farfurie, nu puteam iesi de sub cuvantul ei... mai imi si tragea o palma atunci cand era cazul, sau chiar si cand nu era.

In timp, am crescut si m-am facut mai incapatanata, usor mai obraznica si incepeam sa ii comentez, sa o contrazic, sa ii raspund urat si practic ne certam zilnic. Cu toate astea ea m-a ajutat enorm de mult acum un an. M-a pregatit foarte bine pentru primul meu examen ce urma sa-l dau si s-a vazut in rezultate. (9,90 la teza unica la romana, ca sa fim si putin modesti) :)

Pentru asta si pentru ca m-a crescut cum a crezut ea mai bine, ii multumesc!

Bun. Acum ca v-am descris-o putin, voiam sa ajung la ideea ca cine ar fi crezut ca o bunica cu o astfel de personalitate si-ar fi lasat nepoata de 15 ani jumate sa iasa seara dupa ora 12 noaptea si sa nu ii dea o ora de intors acasa? Mai mult! Ar fi si acoperit-o in caz ca suna cineva!

Eu n-as fi crezut! Cel putin nu din partea ei... :)

Oricum, datorita ei am avut parte de cele mai superbe si usor libertine zile din ultima perioada! :P

20 februarie 2011

2011-02-20T14:43:00.002Z

Vise placute!

P.S. Si eu te.....

Valentine's Day 2011

2011-02-15T11:49:00.008Z

- Alo?

- Buna! Irina?

- Da.

- Poti cobori putin? Am un pachet pentru tine.

Taxiul

2011-02-15T11:25:00.003Z

Ceea ce urmeaza sa va povestesc s-a intamplat Sambata trecuta. Eram cu o prietena, Ilinca, la mall. Ne amageam singure uitandu-ne prin magazine la haine, pentru ca nu aveam bani la noi sa le cumparam, dar macar aveam privilegiu de a le admira :)

In fine, intr-un final am decis sa mergem spre casa ca sa incepem sa ne pregatim pentru petrecerea ce urma sa aiba loc in acea seara.

Iesind din mall, cautam un taxi. Eu eram cu nasul in telefon, scriam un mesaj si m-am lasat ghidata de Ilinca (mare greseala!) . A deschis usa la un taxi, eu nici macar nu m-am uitat ce firma era, ce tarif avea, stiu doar ca era o Dacie rablagita, galbena si am intrebat taximetristul daca e dragut sa ne duca si pe noi o distanta destul de mica. Soferul a acceptat, fara sa comenteze nimic. Dubios! In general soferii incepeau sa ma faca "pitipoanca, fitoasa, panarama" ca ii duc pentru o ruta atat de mica, desi mereu le lasam mai mult decat trebuie.

In orice caz, ne-am urcat in taxi si am inceput sa vorbim despre marea petrecere din acea seara!

Discutam cu ce sa ne imbracam, cine o sa mai fie, cum sa ne organizam, s.a.m.d.

Eu eram cu mintea in alta parte si nu am observat taximetru ce indica ca avem de platit 30 lei desi eram abia la jumatatea drumului... Ilinca in schimb, a observat! Si bine a facut!

Mi-a tras un ghiont in coaste si mi-a aratat taximetrul. Eu nu intelegeam ce se petrece, avand in vedere ca in mod normal pana la mine acasa se platea maxim 10 lei !

Uitandu-ma mai atenta, am observat ca tariful e de 3,5 lei/km :))

Brusc i-am spus soferului "A! Opriti aici! Ilinca , am uitat ca trebuie sa trecem pe la Diana sa luam...ce avem de luat!" Taximetristul banuiesc ca s-a prins deoarece ne-a spus cat costa si a adaugat si acel mic detaliu, tariful pe km.

Am coborat din taxi, eu radeam de mama focului :) Ilinca era nervoasa si ma injura :)) si asa am pornit pe jos spre casa :)

Probabil va intrebati daca nu scria pe taxi tariful... Da, scria! Pe o foita minuscula, cu un scris si mai mic...foarte greu de observat!

Sfatul meu? AVETI GRIJA! :)

A domina sau a fi dominat?

2011-02-11T15:10:00.005Z

Aceasta este intrebarea! :)

Discutam azi cu o prietena despre acest subiect. Ce asteptari avem noi de la o relatie si de la partener. Si am ajuns la aceasta intrebare.

Intr-o relatie, ce va place? Sa fiti dominati sau sa dominati ?

Excludem scenariile din pat, acolo este alt subiect :)

Eu spre exemplu am realizat ca-mi place sa fiu intr-o oare care masura.. dominata.

Imi place sa stiu ca am pe cineva pe care ma pot baza, pe care sa-l respect, care sa-mi starneasca interesul sa vreau sa-l cunosc mai bine, sa am incredere in deciziile pe care le ia, etc. O persoana ce sa ma poata stapani fara a deveni vulgar, badaran mai pe scurt.

Si evident sa ma respecte, sa-mi lase libertatea de care am nevoie si sa-mi asculte parerile.

Daca m-ati fi intrebat acum ceva timp, probabil spuneam ca-mi place sa domin.

Dar am realizat ca devine de-a dreptul plictisitor.

Atunci cand domini intr-o relatie si partenerul ajunge sa te asculte si sa te pupe-n fund (scuzati-mi expresia).... respectul se pierde. Respectul cat si interesul fata de acea persoana.

Devine plictisitor, monoton si incet-incet scanteia ce v-a legat candva, se pierde.

Siguranta ca partenerul tine la tine cu adevarat... conteaza. Poti dormi linistit noaptea. Dar atunci cand esti deja prea sigur pe sentimentele celui de langa tine..

Da, e frumos.... o perioada :) pana cand din nou...te plictisesti!

O sa ajungi sa spui "Ies cu "cainele" in oras" in loc de "Ies cu prietenul in oras".

Stiu, e urat, dar se intampla.

Dansul in ploaie

2011-02-08T20:01:00.005Z

Era o dimineata de toamna. Soarele rasarea lasand un rosiatic vioi pe cer. Noi doi stateam intinsi in mijlocul strazii pustii pe un covor de frunze. O adiere usoara imi mangaia obrazul stang ud de la lacrimi. Ma priveai atent si-mi zambeai. Stiai ca nu sunt lacrimi de tristete. Tinandu-ma strans de mana mi-ai soptit delicat la urecehe:

- Mi-a fost dor de tine... Buzele tale mi-au atins crestetul capului, iar eu m-am infasurat la pieptul tau. Un sarut atat de banal, dar in acelasi timp foarte puternic mi-a provocat mintea la un alt joc. Adoram jocurile, adoram pasiunea cu care te jucai, adoram faptul ca intrai in categoria "nu" si totusi eu te priveam cu "ba da"

Cerul se innora usor, iar tu ma strangeai din ce in ce mai tare la pieptul tau, ferindu-ma de briza rece de dimineata. O usoara ploaie incepu. Picaturile deveneau din ce in ce mai dese si mai mari. Ne-am ascuns sub un copac ranjind ca doi copii. Te-am luat de mana si ti-am spus

- Danseaza cu mine!

Probabil pe moment m-ai crezut nebuna :) Dar iti placea nebunia mea, era indrazneata, insa nu deranjatoare. Te scotea putin din ideea de "obisnuit", de banal. M-am aventurat intr-un dans pe o ploaie furtunoasa, cu un vant puternic, dar placut momentului, impreuna cu tine. Aveam incredere, ma simteam in siguranta. Tineam ochii inchisi si fredonam incet o melodie. Iti simteam respiratia greoaie apropiindu-se incet de mine. Te simteam. Mainile tale imi inveleau corpul si emanau caldura necesara pentru a ne fi bine.

- La ce te gandesti? am intrerupt eu momentul.

- La ultimele zile....

- De ce? S-a intamplat ceva special?

- Nu. Rutina zilnica.

- Pai si atunci? De ce-ti sta capul la ele? am intrebat eu nedumerita...

- Am realizat anumite lucruri..

- Cum ar fi?

Ai deschis ochii si m-ai privit profund in ochi

- M-am indragostit de tine.

Atunci m-am oprit din dans. Eu, muzica, ploaia, gravitatia, timpul... totul.

Everybody lies, no exception.

2011-02-08T16:02:00.009Z

PARANÓIA s. f. boală psihică manifestată prin lipsă de logică în gândire, idei delirante fixe, susceptibilitate și orgoliu exagerat, neîncredere, falsitate a judecății. (<>paranoïa, gr. paranoia, nebunie)

Deci nu, nu sunt "paranoia". Pot fi daca vreti doar paranoica, desi nici aia nu sunt.

Boala psihica - nu dau semne momentan

Lipsa de logica in gandire - recunosc, am o oarecare logica mai ciudata, dar macar este prezenta.

Orgoliu exagerat - punct ochit, punct lovit. Imi sta in caracter, n-am ce-i face.

Neincredere - as numi-o mai degraba precautie. Nu sunt genul de persoana care sa creada in orice si oricine, fara a avea o anumita siguranta ca se merita.

Revenind. Nu sunt paranoica, ci doar atenta la detalii.

E gresit? Probabil. Probabil n-ar trebui sa dau o asa mare importanta detaliilor "nesemnificative".... sau poate fac bine ca le iau in considerare!

Aveti idee cate lucruri ascund oamenii din jurul vostru fara sa va dati seama? Nu. Pentru ca nu sunteti atenti la detalii, la micile dar semnificativele gesturi ce dupa parerea voastra doar umpla decorul. E gresit.

Sunteti obisnuiti sa priviti doar lucrurile evidente,mari si uneori si pe alea le neglijati.

Credeti in cuvinte si in povesti, dar uitati sa priviti si din alte unghiuri. Va multumiti cu simpla iluzie "Are incredere in mine!Ma iubeste!" fara sa incercati sa vedeti daca ceea ce spune este si adevarat!

Vi s-a intamplat vreodata sa stati in fata unui om pe care l-ati cunoscut recent si va povesteste marea lui drama, o boala pe care o are, un esec in dragoste si sa observati mai mult decat cuvintele rostite? Sa observati cum are o privire fixa, nuda, neteda, fara absolut nicio expresie faciala de tristete si cum isi freaca mainile usor transpirate, inghintand in sec, cu o voce usor joasa ?...Nu.

Deseori nici cuvintele nu le mai luati in considerare caci picati in magia lor ce va dau o singura emotie (cea dorinta si de interlocutor) - mila.

De obicei e un singur gand ce-ti trece prin cap .

"Nu ma minte. De ce m-ar minti?" Raspuns: Pentru ca poate :)

Adesea nici nu e nevoie sa te uiti atent la detalii, e nevoie doar sa gandesti :) Nu pare prea complicat, nu?

Daca pui putin lucrurile cap la cap, realizezi ca nu au logica, nu se leaga.

Cel mai oribil e atunci cand vezi ca si persoanele dragi,de la care nu te asteptai, te mint. Si te mint de la cele mai banale si marunte lucruri pana la lucruri intr-adevar serioase.

Dezamagitor.

Si acum intervin eu. Cum imi puteti cere sa las aceste aspecte la o parte, vazand cine e in jurul meu?

Este adevarat, am fost naiva. Am fost fraiera pentru ca am trecut cu vederea peste multe si m-am prefacut ca nu stiu de existenta lor..

Dar doar pentru ca nu am aratat-o, nu inseamna ca nu stiam adevarul...

Watch your back. 'Cause nobody else will!

Timpul

2011-01-24T08:33:00.007Z

Nu cred ca il poate intelge nimeni. Sau cel putin stiu sigur ca nu fac parte din categoria oamenilor ce reusesc sa il inteleaga.

In ultima perioada, respectiv ultimele 2-3 saptamani, s-au intamplat atatea lucruri ce au trecut extrem de repede pe langa mine de nici nu le-am simtit. Nu stiu cand s-au intamplat.

Am intrat in 2011, 2010 nu stiu cand a trecut. Vacanta de iarna s-a terminat uimitor de repede, m-am despartit de Tudor, au aparut personaje noi in peisaj din senin, am avut parte de experiente noi pe care probabil nici n-am reusit sa le inteleg la adevarata lor esenta, tezele aproape ca s-au terminat si ele, deja intru in semestrul al 2lea.... Cand s-au intamplat toate astea? Habar n-am.

Starile se schimba si ele exagerat de repede. De la o melancolie neinteleasa, trec rapid la o fericire molipsitoare. Optimismul se transforma in pesimism si inapoi in optimism.

Am momente in care duc lipsa totala de inspiratie si creativitate. De aceea nici n-am mai scris in ultima vreme.

In schimb stiu un lucru! Cand sunt fericita, sunt fericita! Si naibii...am si de ce! :)

In ultima perioada am simtit o nevoie nebuneasca de a ma exprima, de a ma descarca, dar n-am stiut cum . Am prea multe ganduri , prea multe stari straine, pe care nici eu nu reusesc sa le inteleg. Si ma sperie ca asta e doar inceputul. Iar daca eu nu stiu ce simt, cum v-as putea explica voua? :)

Am momente in care vreau ca timpul sa se opreasca. Sa ma pot analiza. Pe mine, cat si situatiile in care ma aflu. Sa imi dau seama ce e de facut.

Lucrurile au luat-o probabil putin razna, dar imi place :)

Traiesc din ce in ce mai profund, orice stare este intensificata de cate o atingere, un gest, un sunet... iar eu ma las purtata de val!

What if..

2010-12-30T21:53:00.000Z

Playing "games"? You know I'm good at it.

Acting? My favorite!

Feelings hurt? Yeah, yours.

My question? What if I was never yours....? :)

Luna-i de vina!

2010-12-19T19:51:00.006Z

Sunt o tipa destul de superstitioasa, chiar daca nu vreau asta. Cred in unele superstitii sau cel putin le iau in considerare.. :)

Spre exemplu, treaba cu ora fixa. Atunci cand te uiti la o ora fixa, inseamna ca te iubeste cineva; cand e fara un minut, nu te iubeste si cand este si 1 minut, te inseala. Stiu, o prostie :)) si nu pot sa zic ca, cred in asta, insa atunci cand ma uit la si fix, in mod incontrolabil si inconstient, zambesc. Mai ales cand este o ora ce reprezinta litera din alfabet, de care-mi pasa :)

Bun. Care-i treaba cu luna plina ? Se spune ca racii sunt influentati de luna plina. Le poate influenta starea(fie de euforie, fie de depresie, melancolie). Stiind lucrul acesta, am fost atenta la el. Acum nu stiu daca este doar in capul meu sau chiar asa e, dar de fiecare data cand am una dintre acele stari fara niciun motiv, ma uit pe geam si este luna plina!

In seara aceasta e luna plina si ghiciti ce? Ma simt oribil. Pur si simplu n-am chef de nimic. Stau in camera mea si ascult muzica, evident trista si eventual mai vorbesc cu o persoana, doua de care incerc elegant si politicos sa scap.

Nu stiu de ce sunt asa si pe langa asta, ma atac din orice si ma supar pe orice. Si simt cum ceva arde in mine. Furia, probabil. Pe ce? Pe cine?...De ce?! Nici eu nu stiu. Iar partea cea mai proasta e ca aceasta stare-mi afecteaza gandurile. Avand in vedere ca nu fac absolut nimic util, doar irosesc oxigenul degeaba, incep sa-mi ocup timpul cu amintiri. Stau intinsa in pat si ma gandesc la trecut si in special la persoane din trecut. Reviziuiesc conversatii, analizez gesturi, sunt atenta la detalii mai mult decat deobicei si deodata un gand cutremurator clipoceste. Realizez lucruri (probabil duse la extrem) , ma infuri si actionez. Evident, in cel mai sarcastic si egoist mod posibil. E talentul meu.

Apoi imi pun castile in urechi, dau muzica la maxim si-mi fac un mic culcus calduros unde ma asez si privesc luna, evident urmarind acelasi traseu, pregatindu-mi urmatoarea victima.

Si cand te gandesti ca ziua sunt o persoana asa de optimista si zambitoare! :)

Si stiu ca va suna mai mult decat patetic, insa atunci cand voi avea aceasta stare, fara ca nimic sa mi se fi intamplat intre timp, va voi raspunde un singur lucru "Luna este de vina."

Viata bate jocul.

2010-12-09T20:17:00.015Z

Viata e parsiva. Ti-o trage fix atunci cand te astepti mai putin! Stiu asta si cred ca o simtim cu totii pe pielea noastra la un moment dat... Insa trebuie sa invatam sa trecem peste, cu zambetul pe buze.

Stiu, e greu, dar este de asemenea necesar!

Trebuie sa invatam sa zambim cand sunt nori intunecati afara si da sa ploua;

Trebuie sa invatam sa radem cand lumea mai are putin si se prabuseste;

Trebuie sa invatam sa privim partea plina a paharului;

Trebuie sa invatam sa multumim celor ce ne ajuta.

Sunt de parere ca suntem 65% de vina in drama pe care o traim.

35% ne-o face viata, restul depinde de noi; Prin modul in care percepem problema, prin modul in care o abordam si cum incercam sa o rezolvam.

De obicei avem tendinta de a vorbi cu cineva, pentru a ne ajuta, insa deseori ajungem sa ne descarcam in mod inconstient (probabil) pe acea persoana si evident ne certam si cu ea. Si brusc, problema s-a transformat intr-una de dubla dificultate.

Si ce e cel mai urat, e cand o facem cuiva de care chiar ne pasa. Ajungem sa ranim persoanele la care tinem. Din cauza tensiunii, nerviilor si a atitudinii noastre incontrolabile, imprastiem cuvinte negandite, anapoda si la voia sortii si asteptam sa fim intelesi si sprijiniti.

Viata nu e ca un joc. Nu e ca si cum ai avea un buton de "replay" daca o dai in bara sa incerci din nou. Da, ar fi frumos, dar din pacate nu exista. Intr-un joc iti risti una dintre cele 98993476932746... de vieti; In viata reala o data ce ai gresit, iti risti prietenia cu cineva, relatia, increderea, comunicarea cu cineva, s.a.m.d.

E adevarat, in viata fara risc nu poti sa treci. Insa acel risc trebuie intr-o oarecare masura, gandit.

E adevarat, in viata gresesti. Esti om, e normal. Insa de cate ori v-ati gandit inainte de a face ceva, daca e o greseala sau nu? Daca veti rani pe cineva sau nu?

Si este de asemenea adevarat ca uitam sa spunem "imi pare rau..."

Teoretic da, practic nu.

2010-12-01T13:16:00.006Z

Stii ce-am observat? Obisnuiam sa fim mai atenti unul cu altul, mai grijulii. Si cand zic "grijulii" nu ma refer la posesivi, ci la minimul acela de atentie la ce spunem, cum o spunem, ca sa nu ranim.Acum suntem indiferenti, sau cel putin asta simt eu. Aruncam cu cuvinte in stanga si in dreapta, doar de dragul de a ne hrani orgoliul si sa aratam ca putem.

Uitam sa fim sinceri, sa avem incredere unul in altul, uitam sa aratam afectiune. Asteptam ca celalalt sa faca un pas in fata, in schimb noi nu facem nimic in privinta asta. Suntem niste gelosi si orgoliosi incurabili, insa noi nici macar nu incercam sa mai aplanam din aceste"boli".

Ne-am schimbat. Cumva, candva, ne-am schimbat.

Insa aceasta schimbare nu stiu daca e tocmai buna. Si probabil ca aceasta schimbare e un semn de intrebare, ce trebuie gandit. Risti sa pierzi "ceva" ce teoretic da, practic nu, nici macar nu l-ai avut... Dar stii cum se zice; Realizezi ca n-ai apreciat suficient de mult ce ai langa tine, in momentul in care nu il mai ai. Succes! :)

Ordine in ganduri

2010-11-18T20:58:00.017Z

Astazi am avut o cearta destul de aprinsa cu Tudor si din punctul lui de vedere, una cu rost si semnificatie. Dupa parerea mea, cred ca ne era prea dor unul de celalalt si nu stiam cum sa schimbam mai multe vorbe si de ce nu, sa ne hranim sufletul si orgoliul cu niste cuvinte dulci; pentru ca asa se termina certurile in general la noi :) De fiecare data terminam recunoscand ca tinem unul la celalalt si ca suntem niste fraieri ca ne-am certat dintr-o prostie.

Pentru ca pana la urma, cred ca asta ne e si problema. Nu prea mai comunicam. Lasand la o parte faptul ca mai nou vorbim aproape o singura data pe zi si, si atunci ne purtam ca doi oameni plictisiti de viata (pana si batranii care stau zilnic in casa, au mai multe de povestit decat avem noi), nu ne mai hranim sufletul vorbim despre... noi :)

Pentru ca atunci cand vorbim despre relatia noastra, scanteia aceea reapare!

Dorinta aceea nebuna de a vorbi unul cu celalalt la nesfarsit, de nu-ti mai vine sa inchizi telefonul ptr. ca vrei sa-i auzi vocea ce te doreste, ce te alinta...acea dorinta, reinvie!

Si te culci cu un zambet nebunesc de larg, cu gandul la cat de norocoasa/norocos esti ca traiesti astfel de clipe. E un sentiment incredibil !

Insa asta s-a intamplat o vreme...

Aveam momente in care imi vine sa-mi iau avant, sa-mi agat corpul de al tau si sa nu te mai las sa pleci; sa te sarut usor, privindu-te adanc in ochi, schitand un zambet pe fata si sa-ti spun cat de mult ador felul in care te porti cu mine si cum imi vorbesti, insa aceste clipe devin din ce in ce mai rare.

Acum mai nou ne spunem "mi-e dor de tine" ca un "Ah, stai s-o zic si pe asta..", pe ultima suta de metrii, cand dam sa inchidem.

Acum mai nou, te simti obligat sa-mi dai un sms? Nu o mai faci din placere; acum e o obligatie.

Nu stiu, te intreb. Dar dupa mesajul tau de astazi, asta mi-ai dat de inteles.

Esti un orgolios, si stiu asta. Tocmai de aceea nu m-am pus la mintea ta in seara aceasta si am preferat sa raman calma, pentru ca nu ar fi dus niciunde decat la o posibila despartire...

Insa trebuie sa intelegi ca vreau sa-mi vorbesti. Sa-mi spui ce nu iti convine si de ce. Nu vreau sa imi dau eu seama ce nu iti place, pentru ca privesc lucrurile diferit si e posibil sa le interpretez altfel decat trebuie. E posibil sa gresesc, nu stiu, dar nu voi afla asta niciodata daca tu nu vei avea curajul si probabil interesul necesar, pentru a mi te deschide.

Nu sunt perfecta si nici nu-mi doresc- as ademenii prea multi baieti in jurul meu :)

Gresesc, sunt orgolioasa si ranesc si sunt constienta de lucru asta.... Insa sunt de parere ca in ultima perioada am incercat sa ma schimb cumva. Sa ma port altfel, sa-ti vorbesc altfel, sa fiu altfel, ca sa fie totul ok. Am incercat, precum m-ai si rugat, sa ma deschid.

Intr-adevar, n-am facut-o in totalitate, mai am nevoie de timp si putin ajutor din partea ta n-ar strica :)

Asa ca mai bine ne-am lasa orgoliul deoparte si am coopera amandoi pentru ca din cate stiu eu o relatie este formata din 2, nu din unul. Daca ai de gand sa stai pe loc si sa nu faci niciun pas in fata, ok, go ahead! Insa nu cred ca e cea mai buna solutie :)

Autobiografia mea :)

2010-11-06T12:40:00.004Z

la -1 zi: mama se ingrijora ca am intarziat deja aproape 2 saptamani

la 6 luni: nu puteam sa adorm fara muzica pe fundal

la 5 ani: dansam de zor :)

la 6 ani: m-am pupat pentru prima oara

la 7 ani: credeam ca la scoala o sa incep din clasa I sa studiez chimia, fizica si biologia. Pe atunci imi placea chimia, nestiind ce e aia. Acum mi-am schimbat "inclinatia" :)

la 8-9 ani: am avut prima mea "dragoste"

la 12 ani: am fost data afara de 5 ori intr-o zi din Mall pentru ca nu detineam un buletin :))

la 13 ani: am tras primul fum de tigara si am inceput sa plang a doua zi :)

la 14 ani: eram foarte mandra de faptul ca am buletin si ca acum cei de la mall, nu ma vor mai putea da afara

in prezent: am o relatie de aproape 2 luni si astept varsta de 16! :p

Te las sa ma cunosti...

2010-11-06T12:04:00.010Z

Principala trasatura a caracterului meu: Foarte sociabila

Calitatea pe care o prefer la un barbat: Sinceritatea

Calitatea pe care o prefer la o femeie: Curajul

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Faptul ca-mi sunt alaturi atunci cand mi-e greu.

Principalul meu defect: Foarte orgolioasa

Ocupatia mea preferata: Sa dansez/sa scriu

Visul meu de fericire: Sa ajung cat mai sus.

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Sa o dau in bara.

Ce-ati vrea sa fiti? O pasare.

Tara în care-as vrea sa traiesc: Germania/Anglia

Culoarea preferata: Mov.

Floarea preferata: Trandafirul.

Pasarea preferata: Vultur.

Eroul meu preferat: N-am.

Eroina mea preferata: N-am.

Bautura si mancarea preferate: Bautura : Vinul si mancare preferata : Salata Caesar/Bulgareasca

Numele preferat: Luca si Claudia/Cosmina

Ce detest cel mai mult: Insistenta si minciuna

Fapta militara pe care-o admir cel mai mult: Obtinerea victoriei.

Darul natural pe care-as vrea sa-l am: Sa citesc gandurile oamenilor.

Cum as vrea sa mor: N-as vrea.

Starea de spirit actuala: Confuza

Greseli care-mi inspira cea mai multa indulgenta: Habar n-am.

Deviza mea:

1.Never regret. If it's good, it's wonderful. If it's bad, it's experience

2.A girl can wait for the right man to come along but in the meantime she can have a wonderful time playing with all the wrong ones

3.Always act like you're wearing an invisible crown

Grija la migdale !

2010-08-07T21:56:00.000+01:00

M-am trezit brusc din somn, cu ambulanta la poarta. M-am speriat. Nu intelegeam, nu stiam ce se intampla!
Fratele meu a intrat la mine in camera spunandu-mi sa ma trezesc, sa il ajut ca i s-a facut mamei rau..
Pe moment nu am realizat, eram prea somnoroasa ca sa imi dau seama ca persoana la care tin cel mai mult...are nevoie de mine.

M-am ridicat din pat si am mers incet pana jos.
Pe parcursul acestui mic 'traseu' , am inceput sa percep informatiile ce veneau si am inteles ceva de un lesin. Ma asteptam sa o vad pe un scaun, cu o mana in ghips (eventual) de la cazatura pe care a luat-o ca fraiera si sa imi zica:
- Uite ce am facut ! urmat de un ras ironic si sanatos.

In schimb, o vad de la distanta intinsa pe canapea, palida la fata, cu niste tuburi bagate in vene, avand o compresa pe frunte, tremurand usor, vorbind lent si foarte incet, aproape fara glas, cu doctori, asistenti si prieteni in jurul ei...panicati !

Nu vreau si nu pot sa exprim sentimentul ce m-a cuprins in acel moment !
Brusc am inteles ce se petrece, sau nu..n-am inteles, dar am vazut si mi-a fost de ajuns!
Nu am putut sta acolo,privind-o in acea stare stiind ca nu pot face nimic s-o ajut, asa ca am fugit.
Am tulit-o repede intr-o baie, sa-mi sterg lacrimile si sa ma calmez caci respiratia mea devea din ce in ce mai greoaie si ultimul lucru de care era nevoie atunci, era un lesin din partea mea :)

Am intrat la ea in camera, incercand sa ii fac un mic bagajel pentru spital.
Nu ma puteam concentra, nu stiam ce sa ii pun in sacosa, nu puteam accepta faptul ca s-a intamplat asa ceva!
Mintea-mi era in alta parte si ma gandeam la tot felul de prostii precum...moartea ei.
In acel moment am fost invaluita de un fior ingrozitor. Imi imaginam viata fara ea.
Intrasem deja in transa, privind in gol, cu ochii inlacrimati, pana cand am spus NU! ASA CEVA NU SE V-A INTAMPLA! E IMPOSIBIL !
Si am revenit la ea in camera, in fata dulapului ei, cu ceva haine in mana...

Am incercat sa ma grabesc si i-am pus ce am crezut eu ca ii va trebui si am ramas acolo, in camera. Nu am vrut s-o vad, sa merg cu ea, sa vad doctorii, ambulanta sau orice altceva ce mi-ar putea reaminti ce traiesc!
Auzind portile, mi-am dat seama ca a plecat si am reusit sa ies afara.
Nu mi-am putut lua mintea de la ce vazusem, de la ce se intamplase...si simteam oarecum o vina. Imi reprosam incontinuu ca daca eu nu dormeam, probabil nu s-ar fi intamplat asta. Probabil as fi reusit sa o ajut, sa-i fiu alaturi, sa nu se ajunga unde s-a ajuns...

Aflasem intre timp ca a avut un soc anafilactic. Mancase niste migdale (ce probabil erau stropite cu ceva) si a facut o alergie..urata!
Nestiind in ce stadiu e, am tras aer adanc in piept si m-am dus dupa ea, la spital.
Acolo am petrecut cca. 3 ore printre bolnavi, raniti, doctori si un posibil decedat...
Ce pot spune? Mereu mi-am dorit asemenea imprejurari !
Intr-un final am reusit si eu s-o vad, sa stau 2 minute cu ea. Isi revenise, era mult mai bine. Ii revenise culoarea in obraji, glasul...se simtea mai bine! Si eu deasemenea...

A fost o experienta oribila. Nu mai vreau sa trec prin asa ceva niciodata si sa va pazeasca Dumnezeu sa treceti prin asemenea stari...
Oricum, pot spune ca din acea zi am realizat ca oricat de puternic ai fi chiar si un mic chichit te poate dobori foarte usor!

Pustiul de vizavi...

2010-07-20T23:29:00.000+01:00

Taci, te rog. Nu mai incerca sa cauti scuze.
Da, merit o explicatie! Dar... nu vreau s-o aud, nu vreau s-o stiu. Nu simt nevoia.
Vreau sa te pastrez ca pe o amintire frumoasa, ce s-a terminat fara sa-mi dau seama, in fata unui rasarit de soare, pe o plaja pustie, tinandu-ne strans de mana. Vreau sa uit ce s-a intamplat azi si sa raman cu amintirea zambetului tau si a ochilor tai absolut superbi de ieri ! Vreau ca atunci cand trec prin fata acestui loc, sa pot zambi. Vreau sa nu regret. Vreau sa mai pot resimti acele batai usor accelerate ale inimii atunci cand treci pe langa mine. Vreau sa mai am acele momente in care sa nu-mi gasesc cuvintele complicate si arzatoare din cauza privirii tale inecatoare. Vreau ca atunci cand stau in autobuz cu castile in urechi, ascultand muzica, sa ma pot gandi la tine si un zambet nevinovat sa se schiteze pe fata mea.

Stiam de la inceput in ce am intrat, cum va continua si cum se va termina, dar am riscat ~ ti-am jucat jocul.
Probabil am sperat ca o sa fie altfel, ca o sa FII altfel!
Probabil am sperat ca te deosebesti putin fata de restul. M-am inselat.
Pacat, ti-ai pierdut din farmec...

Ai grija de tine, pustiule!
Te sarut.

Inca 4 ani...

2010-06-06T11:29:00.000+01:00

Cei ce sperau sa scape de mine de la anul, le spun ca-mi pare rau pentru ei, dar va trebui sa ma mai suporte inca 4 ani de aici incolo :)

De ce?

Simplu - raman la Mark Twain, baby !!! :)

Sincera sa fiu nici nu ma vedeam in alta parte...

Da, probabil ca in alte licee aveam alte oportunitati si concursuri de castigat :) insa nu stiu daca chiar asta voiam...

Am alte asteptari de la viata, de la mine. Cred in mine si vreau sa ajung cat mai sus. Vreau sa imi pot permite sa dau 200 de milioane pe o rochie, vreau ca atunci cand cobor dintr-o masina in fata hotelului Marriott, sa cobor dintr-o decapotabila eventual neagra/rosie sau... de ce nu? chiar dintr-o limuzina. Nu dintr-un taxi de 1,4 lei/km, ce daca te uitai mai bine la el iti dadea sentimentul ca striga disperat "spala-ma!!!" :)

Vreau sa pot merge pentru cateva zile la Milano doar pentru cumparaturi. Vreau sa le pot oferi copiilor mei ce isi doresc, evident si ei la randul lor muncind pentru acel lucru (tinandu-se de scoala si acumuland informatiile necesare ptr a-si construi o cultura generala bine dezvoltata). Nu am de gand sa imi cresc copii in puf, sau ba da! Am de gand sa ii cresc in puf, insa ei vor trebui sa imi demonstreze ca merita acel trai... Daca nu, e asa de usor sa cazi.. sa dai 2 pasi in spate si sa ajungi inapoi de unde ai plecat... :)

Sunt intr-adevar pretentioasa si poate ca pe parcursul acestor ani am ajuns si usor fitoasa, insa simt ca acest lucru ma ajuta!

Evident ca nu am nevoie de o rochie de 200 de milioane! Cu acei bani pot face o groaza de alte lucruri, mult mai utile..insa aceste 'mofturi' ma ajuta sa vreau sa urc inca o treapta, sa cresc, sa ma dezvolt (financiar vorbind). Aceste mofturi ma imping din spate spre acel ceva '..mai mult'.

Sunt o tipa foarte ambitioasa si atunci cand imi propun ceva, imi place sa-l duc pana la capat.

Nu-mi place umilinta, sentimentul de inferioritate, de supunere...

Saracia trebuie sa recunosc ca nu am trait-o, dar nici nu mi-am propus sa fac cunostinta cu ea :)

Am planuri destul de mari ptr viitorul meu, daaaar acum mai am 2 saptamani de scoala si incepe vacanta de vara !!!!!!!!

Iubeste-ma daca indraznesti

2010-06-06T11:16:00.000+01:00

Ea: Esti sigur?

El: As avea vreun motiv sa nu fiu sigur?

Ea: Nu stiu. Tu decizi asta.. Sunt o fire foarte dificila. Imprevizibila, pot spune…

Indrazneata, impunatoare, pretentioasa, incapatanata, orgolioasa, usor geloasa si posesiva… parsiva. Desteapta, ambitioasa, cu potential, carismatica, petrecareata, sociabila, cu o imaginatie usor perversa, insa nu deranjatoare. Stiu sa fiu o foarte buna prietena, un bun ascultator si sfatuitor. Stiu sa fiu draguta, simpatica, politicoasa, iubitoare, de incredere, stiu sa ajut, sa iert, sa fiu acolo atunci cand ai nevoie de mine…insa stiu sa fiu si sarcastica, rea...

Pot fi matura, dar si copilaroasa; poate chiar naiva uneori si foarte visatoare!

Am momente in care vreau sa fiu singura, altele in care te vreau mereu langa mine.

Imi place sa fiu in centrul atentiei, apreciata, respectata, rasfatata; imi place sa ma simt iubita, dorita… Sunt o fire destul de sensibila, dar nu arat asta..deci ai grija ce zici!

Imi place sa beau cafea cu lapte si cu 2 bucatele de ciocolata neagra alaturi, in zilele insorite.

Imi place sa stau intinsa pe o saltea, in piscina si sa privesc cerul intunecat, fulgerele ce se zbat si sa simt stropii de apa ce-mi ating pielea.

Si totusi...am un optimism in mine de nedescris – iar atunci cand nu dau dovada de el, inseamna ca am patit ceva (asta asa ca un ‘hint’ pe viitor)

Sunt sincera si spun ceea ce nu-mi convine in fata, insa atunci cand cineva ma enerveaza foarte tare, tac si actionez pe la spate. Urat din partea mea, stiu…

Stiu sa iert, insa nu stiu sa uit. Stiu sa iubesc, insa nu stiu sa urasc.

Tin enorm de mult la prietenii apropiati, familie si la amintiri. Pastrez cate ceva din fiecare etapa a vietii mele. Daca incerci sa-mi arunci ceva din ‘amintirile’ mele, te poti considera deja mort !

Deeci..da! Iubeste-ma daca indraznesti :)

Este vorba doar de cateva clickuri :)

2010-05-10T20:05:00.000+01:00

Dati un click pe linkul de mai jos si votati-o pe Raphaela Lei !
De ce?
Take a look si va veti convinge singuri :)

http://miss.galabalurilor.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=330:cosbuc&catid=54:miss&Itemid=121

Multumesc!

Acolo, in mijlocul strazii, in plina ploaie..

2010-03-21T19:27:00.000Z

Era o banala seara de vineri, sau cel putin asa credeam eu. Cerul era usor innorat, iar eu ma pregateam sa traversez strada. Imi aprind tigara, trag un fum, ma uit in stanga, in dreapta..drum liber. Fac primul pas, pe al doilea, si tigara imi cade din mana.
Ochii mei sunt fixati spre tine. Te privesc atenta.
Acelasi par usor carliontat, acelasi zambet strengar, aceeasi privire vicleana, acelasi mers barbatesc...aparent, acelasi caracter. Parca ai mai crescut acum. Hmm, cat timp a trecut?
Un an?

Incontrolabil, zambesc si iti fac usor cu mana. Alergi spre mine si ma iei in brate.
- Ce faci maaai?! Doamne! Cat a trecut de cand nu te-am mai vazut?! Ce ai mai facut?
Ma intrebi tu foarte entuziasmat.
Eu, cu lacrimi de fericire in ochi, incep sa-ti povestesc despre toate momentele frumoase, urate, la care tu nu mai participasei in ultima perioada.
Acolo, in mijlocul strazii, in plina ploaie, noi stateam si povesteam...ca pe vremuri!

Evident, acea reactie a fost doar in imaginatia mea.. Cel putin asa-mi doream sa se fi intamplat.
Cum s-a desfasurat momentul acela, in realitate?
Da, am zambit si ti-am facut cu mana. Ce ai facut?
Simplu. M-ai vazut si te-ai indreptat domol spre mine... Mi-ai spus un 'buna' cu jumatate de gura, iar eu ti-am raspuns la fel.
Era clar - nu mai era ca inainte. Ne pierise farmecul, scanteia ce facea lucrurile sa vibreze. Disparuse magia prieteniei noastre. Acum totul era monoton,rece. Purtam conversatii de 2 oameni plictisiti si, si acelea pret de 5-10 minute...
- Mirosi a tigara. Fumezi? M-ai intrebat tu usor scarbit
- Pai...cam da. Avand in vedere ca in ultima perioada nu a mai existat acel "cineva" sa aiba grija de mine si sa ma invete sa zic NU, atunci cand e de zis..
- Aha. Mda, vezi ca nu iti face bine fumatul. Iti strica tenul.
- Multumesc de sfat. Si un zambet ironic se aseaza pe fata mea..
- Da, n-ai pentru ce. Pai bine atunci, hai ca eu plec. Ne mai auzim. Ai grija de tine...
- Da, si tu...

Intorcandu-si spatele si indepartandu-se de mine usor, imaginea mi se incetoseaza, ochii mi se scufunda in lacrimi si mintea o ia razna.
Acolo, in mijlocul strazii, in plina ploaie, ma asez pe jos si las amintirile sa-si spuna cuvantul.
Unde a disparut acel baiat grijuliu, simpatic si amuzant?
Cand s-a evaporat sentimentul de incredere, de prietenie?
De ce?

- Stai!
El se intoarce cu jumatate de corp si asteapta sa continui.
- Ce s-a intamplat cu noi? De ce am pierdut legatura? Nu stiu cum sa iti explic, cum sa ma exprim, dar imi este dor de noptile pierdute la telefon cu tine, vorbind despre... tot!
Imi este dor sa stiu ca te am acolo, undeva.. Imi este dor sa stiu ca pot conta pe tine, oricand, oriunde!

El tacu.

- Stiu ca acel baiat ce avea grija de mine, ce ma suna si vorbeam la telefon cu el pana adormeam, ce venea la mine sa-l sfatuiesc, sa-l ajut... ce imi punea mereu un zambet pe fata, mai este acolo! Nu stiu cum privesti tu lucrurile, nu te mai cunosc.. Nu mai stiu ce gandesti.. Dar stii ce?
Atunci cand acea varianta (despre care am vorbit mai sus) a baiatului ce sta chiar in fata mea, reapare...spune-i sa ma sune! Pana atunci, o viata frumoasa in continuare.

Intorc spatele si plec.
Imi suna telefonul
- Alo? raspund eu
- Ce zici de un suc maine?
Ma intorc, il privesc si ii zambesc. A inteles mesajul. Inchid telefonul si imi continui drumul spre casa.

Revederea

2010-02-16T16:26:00.001Z

Este ora 11:30. Ma aflu in fata unei cafenele la care merg destul de des. Eleganta, sofisticata, pretentioasa... genul de cafenea ce ma defineste. :)
Nu astept prea mult si intru. Cunoscand deja chelnerii, aveam masa deja rezervata - la etaj, langa geam, cu priveliste spre o zona placuta mie, cafeaua era deja pregatita, revistele la fel. Dimineata aceasta avea sa fie diferita... De ce?
Deoarece in aceasta dimineata, nu urma sa-mi beau cafeaua singura.
Nu,nu am amant! Este vorba despre niste foarte bune prietene, vechi, dar cu care am pastrat legatura intr-o oare care masura. Le invitasem cu cateva zile inainte, la o cafea, sa mai povestim, sa radem, sa barfim, sa fie ca pe vremuri..

Dintre noi toate, cele mai punctuale erau Victoria Borziac si Ioana Savu, dar de data aceasta a fost altfel...
De la departare vad o silueta venind spre mine. Nu puteam sa nu observ geanta Louis Vuitton de un rosu aprins, ce aproape ca sclipea.
- Asta e Claudia! Mi-am spus in gand.Si intr-adevar, ea era!

Claudia... Claudia Radu este o persoana foarte simpatica, insa trebuie sa stii cum sa o iei ca sa intrii pe lista ei alba. Poate fi o prietena foarte buna, dar si o dusmanca si mai buna! Este alaturi de tine atunci cand ai nevoie si te sprijina in aproape orice :) Cuvantul potrivit ce o descrie? Dificila.
- Irina!!! De cand nu te-am mai vazut!Imbratisarea de urs si lacrimile nu puteau sa lipseasca.
Claudia s-a asezat pe canapea, langa mine, isi scoate tigarile, bricheta, aprinde tigara, trage un fum si ma priveste zambind... ca pe vremuri!Incepem sa povestim si aflu ca este deja casatorita (cu Alex Marza, prietenul ei din clasa a 7a, de care s-a despartit ptr cativa ani, iar apoi s-au intalnit din greseala intr-un magazin si au redescoperit ce inseamna dragostea). Are un copil (adoptat), o fetita mai exact cu care s-a laudat in fiecare secunda. Isi doreste un copil, al ei, insa nu este pregatita. Femeie de business, cu o firma a ei proprie, cu o familie bine structurata, o casa, are parte de tot luxul din lume.. ce altceva si-ar mai putea dori ?
Un singur viciu avea... faptul ca fuma.Intrase in vraja tigarilor de prin clasele de gimnaziu pana cand intr-o zi mi-a spus :
- Gata! Ma las de fumat!....Nu,nu s-a lasat.

Si tot vorbind cu Claudia, mai apare o invitata! Victoria Borziac!Cu Victoria tinusem legatura, stiam care mai e viata ei, cum o duce si cu cine. In prezent avea un iubit de care nu stia cum sa scape. Era genul de tip simpatic, muncitor, care o iubea, insa foarte irascibil si imprevizibil. Parerea mea? Greu de suportat! In fine, daca ei i-a placut si a facut-o fericita, bravo lui deoarece Victoria Borziac nu se lasa usor de impresionat. Are un orgoliu foarte mare si putine persoane reusesc sa o faca sa isi lase garda jos. Nu lasa pe oricine in viata ei si in inima ei. Nu este un lucru rau, e un simplu instinct de aparare. E firesc. Oricum, motivul pentru care vroia sa scape de el? Banal.Femeia = masina de mancat bani... barbatul = masina de facut bani ! Iar cand barbatul nu isi mai indeplineste una dintre sarcinile lui (si probabil ptr multe femei, cea mai importanta sarcina) BUF! Dispare scanteia..
De cand o stiu pe Victoria, a avut aceeasi problema: pe ce sa cheltui banii?
De fiecare data cand mergea la cumparaturi, daca nu-si cheltuia toti banii pe prostii , insemna ca avea febra, ca era bolnava! De aceea am existat EU in viata ei! Mereu am mers cu ea si i-am dat peste mana cand punea mana pe o tampenie scumpa.
Acum, sa nu intelegeti gresit! Victoria nu este genul de persoana pe interes. Chiar l-a iubit si probabil inca il mai iubeste , insa lasand banii la o parte, au avut o relatie de lunga durata, plictisitoare. Nu faceau nimic diferit. Monotonie totala. De aceea trebuia sa puna STOP.

Lasandu-le pe cele doua sa-si asculte povestile, primesc un telefon.
"Melisa Calinescu is calling"
- Alo?
- Alo? Irina David?
- Da :) Buna Melisa, ce faci?
- A! Bine! Uite am ajuns, unde esti?
- Urca sus, la etaj pe stanga.
Trebuie sa recunosc ca a durat ceva pana cand a urcat... Surprinzator, dar asa este! De ce?
- Hei!!
- Mellliiisaa Calinnescu! Esti insarcinata?!

Stiu. Reactie total anapoda. Ha! Si ghiciti cine a avut aceasta reactie? Eu! Evident! :)
Fata era bucuroasa sa ne vada, iar eu nici macar un buna nu i-am zis si am trecut direct la subiect. :)
Hai sa va fac sa intelegeti...De prin clasa a 8a, tot vorbeam cu ea despre copii si imi spunea ca ea nu va avea niciun copil. Nu vrea asa ceva ca sa nu isi strice silueta.
Da, stiu, iti da o prima impresie ca e fitoasa, insa daca stai sa o cunosti realizezi ca nu e asa. Da, este profitoare, lucreaza intr-o oare care masura, pe interes... ii place sa fie in centrul atentiei, e incapatanata, indrazneata,dar tocmai de aceea imi este si prietena! Semanam cand e vorba de aceste aspecte. Amandoua avem in sange o doza de egocentrism, curaj, incapatanare. Pe de alta parte, stii ca te poti baza pe ea, oricand. Nu pot spune ca are un "dar" in a da sfaturi (acela il pot spune ca il am eu (da, stiu, sunt modesta!) , da' e un bun ascultator.
No, am dat-o in bara, dar asta e! Ea inca se bucura ca ma vede, sau cel putin juca teatru foarte bine! :)
- Da, am o fetita!
Evident, toate am felicitat-o si ne-am asezat la masa sa ne continuam convorbirea.
Melisa tocmai fusese ceruta in casatorie si radia de fericire. Da, urma sa aiba o casnicie pe interes, insa pana la urma, a simtit ce e aia "dragostea" deci o putem ierta de data asta.. :)Viitorul ei sot era unul neindoielnic, bogat. Foarte bogat. Ce ii putea oferi tot ce avea ea nevoie. Fiind o persoana pretentioasa, isi dorea ce e mai bun pentru copilul ei, pentru ea, si eventual si pentru sotul ei :)
La scurt timp apare si Ioana Savu.
Aveam printre noi un psiholog. Ioana trecea printr-o perioada destul de dificila. Ea, ca si mine, credea in dragostea adevarata, doar ca in povestea ei, dragostea a esuat. Tocmai trecea prin primul ei divort. Traia niste momente oribile si ca deobicei, se inchidea in ea si nu lasa pe nimeni sa-i afle gandurile, starile, sentimentele..Credea ca a esuat si in meserie, nu doar in casnicie. Nu putea concepe ideea ca un psiholog nu putea face ceva ca sa salveze o casnicie de 7 ani. Nu putea concepe ideea ca ea era acel psiholog ce nu a reusit sa mentina o casnicie de 7 ani..Sincera sa fiu, eu ma bucur ca au divortat! Tipul era un escroc cu diploma! Avea doua fete doar ca Ioana nu putea vedea asta deoarece il iubea prea mult.Intr-adevar, la inceput, parea ca e cazut din cer. Un tip romantic, aratos, politicos, educat, curajos, dragastos, atent, pasional, cu un simt al umorului bine dezvoltat, canta la chitara, gatea, un dansator incredibil...genul de tip imposibil de gasit ! Iar ea era norocoasa ce-l avea.
Initial trebuie sa recunosc ca am fost geloasa pe ea, pana cand i-am descoperit defectul - excesul de alcool -
Omul asta bea pahare intregi, in fiecare seara... Ioana, orbita de dragostea ce i-o purta, nu vedea aceste aspecte, pana intr-o noapte...
Acea noapte a declansat semnul de intrebare al Ioanei si au ajuns la divort.
Acea zi a fost a doua oara cand Ioana ni se deschisese intr-adevar si ne lasa sa-i intram in suflet, s-o ajutam..
Ioana era de prin primele clase , o persoana inchisa... sau poate ca nu gasise cui sa-i povesteasca si sa o inteleaga. Insa, imi amintesc si acum ca atunci cand voiam sa tin o conversatie mai inteligenta/matura, ma duceam la ea. Ioana cu toata defectele ei, iti putea privi punctul de vedere din unghiul tau. Te asculta, te intelegea si stiai ca poti avea incredere in ea..
Acestea erau povestile ce le-am ratat in ultima perioada..

Povestea mea...? Povestea mea inca ramane un mister... 5 sexy, smart, independent ladies you'll never easily get!

15

2010-02-16T16:13:00.000Z

Da, am facut 15 ani! Si da...am doar 15 ani :)
Este uimitor cat de repede trece timpul!
Parca acum 2 zile ma bucuram ca mi-am luat buletinul (o bucurie idioata! nu-ti aduce nimic bun, doar o reducere de la 150 lei la 100 lei ptr atunci cand te prinde controlorul in autobuz fara bilet) :) Aiurea!

Si totusi... ce varsta ciudata! 15 ani...15!
Parca lipseste ceva! Nu e gen "14" - mic omulet ce debea si-a capatat buletinul si poate intra neinsotit in mall :) , dar nici "16" - ce suna o idee mai interesant, tentant.. ci doar 15! Nici una, nici alta! Fix in mijloc! Parca ai putea , dar nu prea...

Oricum, vreau sa le multumesc celor ce mi-au urat astazi "la multi ani!". Mi se pare foarte dragut faptul ca desi nu toti ma cunosteau, mi-au lasat un post pe facebook cu la multi ani :)
Va multumesc, apreciez!

revenind.
Care a fost primul lucru pe care l-am facut dupa ce am implinit 15 ani?
...Am plans! :)
Absurb, stiu. Si o sa vi se para foarte aiurea, dar stiti ce? Sunt fata, sunt rac si..sunt Itzu!
Sunt sensibila si la asemenea mesaje nu pot sa ma abtin! Mai ales cand vin de la anumite persoane foarte speciale mie.
Am primit la 00:00 un mesaj de la Victoria Borziac foarte dragut. M-a impresionat! Ea nu e genul de persoana care sa se deschida usor, sa isi arate adevaratele sentimente, este foarte orgolioasa si foarte greu scoti de la ea un "imi e dor de tine" care sa vina din inima.
Cu toate astea, eu am reusit! Si nu doar un "imi e dor de tine"!

Prin acest post vreau sa ii multumesc in special ei pentru mesaj si pentru ca a fost mereu acolo cand am avut nevoie de ea.
Nu voi uita niciodata acea seara cand ne-am imbracat in 'baieti' ca sa intram in curtea vecina sau cand ne-am dat drept suporteri ca sa ii luam un interviu lui Becali. (eram copii, stiu)

Nu voi uita niciodata prima noastra seara de betie, cand eram amandoua sfasiate de iubire si sufeream din cauza lor. Nici seara alaturi de Ilinca. Nici cei 9 ani de prietenie, plini de peripetii, experiente, certuri, impacari, amintiri...

Prin acest post vreau doar sa iti multumesc ca mi-ai fost si ca-mi esti prietena!
Ca ma accepti asa cum sunt, ca imi asculti problemele si incerci sa ma ajuti!
Te iubesc :*

7.07.2010

Emma vs... Emma

2010-02-15T00:32:00.006Z

- Dispari.

- Fa-ma!

- ...nu pot

- Evident ca nu poti, pentru ca nu vrei ! Doar vorbesti cu mine in fiecare seara. Ti s-ar face dor de mine... :)

- Incerci sa fii amuzanta si nu stii cum?

- O, dar sunt! Nu trebuie sa incerc. Doar sunt...tu! Ai uitat? :)

- Treci la subiect!

- Nu-l vrei!

- Ba da, il vreau si tin la el!

- Serios? Stai, despre care dintre cei 2 vorbim acum?

- Exista doar unul!

- Da, exista doar unul...in plus :)

Valentine's Day?

2010-02-14T23:21:00.000Z

Da, in mod normal ar trebui sa va povestesc despre cat de superba a fost ziua asta (ca de'... a fost Valentine's Day!) si despre cum si-a pus ea amprenta pe planul meu sentimental, dar din pacate va voi povesti despre cat de simpla si in acelasi timp complicata a fost ziua asta si despre cum nu si-a pus ea amprenta pe planul meu sentimental! :)

14 Februarie 2010, ora 12:30
Neata mie! :) Deschid incet ochii, ma intind, casc... si in fine parcurg toate etapele trezirii mele :)
Ma ridic din pat direct in papucii mei caldurosi si pufosi si ma indrept spre geam.
O zi de februarie cu soare, cer senin, zapada... tacamul complet pentru o zi frumoasa!
Cobor jos, mananc si ma duc sa ma pregatesc ptr ora 14 ca trebuia sa ma vad cu niste prieteni.
Timpul ma presa, dar mai rau ma presau telefoanele ce le primeam si-mi spuneau ca nu o sa mai ajunga azi unde trebuia sa ne intalnim.
Mai ramasese un singur "jucator" pe care l-am provocat la o iesire in doi, dar pe care evident intr-un mod mai indirect nu a acceptat-o. De ce? Nu stiu.
Oricum, eu totusi am mers in mall unde m-am intalnit cu o prietena si inca doi baieti.
Am mers la tipa acasa, au mai venit inca 2 prietene, am jucat biliard, muzica, atmosfera ok, vorbeam, glumeam... ne simteam bine!
Mai tarziu, am iesit in oras la o cafenea unde si acolo am stat si am vorbit si ne-am simtit bine.

Realizand ca deja ne apropriem de ora 9-9:30 seara, am decis sa dam repede o fuga pana la MC sa ne luam ceva de mancare si sa o tulim acasa.
4 gagici destul de aratoase ptr varsta de 14-15 ani :) si 2 tipi, plimbandu-se prin orasul Bucuresti(mai exact prin Romana) in drum spre MC, la ora 9:30 seara - nimic aiurea/periculos/ciudat, nu?
Asa ziceam si eu!
Pai bun. Ajungem noi in MC, comandam si-mi aud telefonul sunand!
"Mum calling" - cacaaaat!
(Ca sa intelegeti si voi, mama stia ca sunt cu respectivii, nu asta era problema..Ea nu stia ca eu la 9-10 seara, sunt in romana, la mc!)

-Alo?
-Ce faci? De ce nu mi-ai raspuns la telefon?
-A, pai nu l-am auzit..
-Bine. Ce faci? Cu cine esti?
-Bine, sunt cu Melisa, cu astia...
(eu eram in baia de la MC, cu un copil de 5-6 ani langa mine si bunica ei,presupun)
Copilul, evident, comunica cu bunicuta! Si a inceput sa vorbeasca! Si nu mai tacea!

Mama: Cine vorbeste acolo?
Eu: A..ppai, un copil...
Mama: Un copil? Unde esti?
Eu: La...la MC. (Da, as fi putut sa o mint, dar degeaba - nu mi-ar fi iesit. De fiecare data cand am incercat sa o mint, ma prindea sau daca nu, isi dadea seama dupa cateva zile si mi-o luam rau. Iar in cazul de fata, adevarul chiar era cea mai buna minciuna!)
Mama: Cum adica la MC? La care MC?
Eu: In romana...

Bun. Ma voi opri aici! :))
Oricum, ideea e ca a facut urat si m-a chemat acasa.
L-am chemat pe fratele meu sa ma ia si m-a adus acasa :)
Deci... da! Aceasta a fost ziua de Valentine's! O zi plina de dragoste, armonie si pace!
Corect? :)

Leapsa :)

2010-01-31T10:33:00.000Z

Muhahaha :)
Am primit si eu prima mea leapsa de la Garby - nu am de gand sa vi-l descriu deoarece ati saliva prea mult (..'cause damn, he's hot!) Oricum, fetelor, singurul lucru pe care trebuie sa il stiti despre el este ca e single! :> (contactati-l la www.omgarby.ro)

Mi-am petrecut cea mai frumoasă vacanţă... vara trecuta (2009)
Când sunt supărata, întotdeauna… ascult muzica si apoi o sun pe Denisa/Raphy
Când mă îndrăgostesc… iau numai note mici :))
Cel mai fericit om am fost atunci când… am fost indragostita
Nu spun niciodata NU propunerii de a… merge la o intalnire cu un tip bun :>
Prietenii spun despre mine că sunt… o foarte buna prietena :p
Dacă ziua de mâine n-ar mai exista, azi i-as...trimite un mesaj si i-as spune cat de idiot a fost ca nu a riscat si a preferat sa astepte si le-as multumii prietenilor ca mi-au fost alaturi
Cel mai tare mă enervez atunci când… lumea se baga in viata mea si incearca sa mi-o controleze
Am emoţii atunci când trebuie să… ii spun mamei ca plec la o petrecere (cand a doua zi am teza/test)
Cel mai mult mă mândresc cu… ce am devenit :p
Cel mai frumos cadou pe care l-am primit a fost… petrecerea de la 14 ani :)
Nu aş renunţa niciodată la… prieteni
Cea/cel mai bun/a prieten/a este… Denisa
O zi este perfectă atunci când… este soare, cald si totul merge bine :)
Cel mai mare obstacol… sa trec peste orgoliul meu
Cea mai mare greşeală… cand am aruncat vorbe aiurea
Frica cea mai mare… sa pierd legatura cu cei mai buni prieteni
Persoanele cele mai necesare… familia si prietenii apropiati
Cea mai mare dorinţă… (inca ma mai gandesc)

P.S. Bine,Garby? :p

Imi va fi dor de tine..

2009-12-19T19:45:00.000Z

Era intr-o seara de vara. Ne plimbam pe faleza desculti. Imi simteam picioarele arzand atunci cand ma tinea de mana.Imi era frica sa il privesc in ochi deoarece stiam ca va fi pentru ultima oara.
Simtindu-i bratele ce-mi infasurau corpul, ma intorc la el. Imprim un zambet fals si-l strang in brate. Ma incolacesc la pieptul lui si-i ascult bataile inimii. Ridicand privirea, o zaresc..
- Uite. I-am soptit eu incet.
- Da, e frumoasa..
Ne intoarcem amandoi si o privim. Rasarea de printre norii ce-o acopereau, lasandu-si razele sa-mi ilumineze ochii inlacrimati.
O lacrima imi cade lin pe obraz. Incercam sa ies din vraja ei, dar nu reuseam. Imi apareau imagini pline de sentimente unice. Imagini pe care stiam ca nu le voi mai putea trai. Eram fermecati de magia lunii. Usor, usor am intrat in hipnoza ei. Strabatuti de amintiri, privind-o, realizez mesajul pe care vroia sa mi-l transmita.
- Fii puternica!
Inchid ochii si cea de-a doua lacrima cade.
- A fost frumos... Murmura el.
- Da, a fost...
Privindu-ma in ochi, imi ia fata in palmele lui fine. Ii simt respiratia calda apropiindu-se de mine. Ma saruta pe frunte si-mi sopteste:
- Imi va fi dor de tine..

Never think
Asculta mai multe audio Muzica

Vezi? Iarna nu-i asa de rea..

2009-12-19T14:14:00.000Z

- De ce ma privesti asa?
- Cum te privesc?
- Nu stiu. Ai o privire...
- Cuceritoare?
- Umm, vroiam sa zic cutremuratoare. Ce ti se pare cuceritor in privirea ta? Mai degraba zici ca vrei sa ma omori la noapte.
- ... Mai stii :)
Si pleaca dandu-mi acel zambet.

- Ia. Ti-am facut ceai.
- Mersi.
- Hey! Uite! A inceput sa ninga!
- Ce fain se vede acolo!
- Da. Vezi? Iarna nu-i chiar asa de rea :)
- Da. Ti-e frig? Iti pot da haina mea.
- Nu, e ok. Deaia am ceaiul :) Ma incalzeste.
- Ceaiul nu te poate incalzi in totalitate. Uite, ia-o!
- Mersi.
- Auzi, ma gandeam..
- la..?
- ..Daca ai fi un animal, ce-ai alege sa fii?
- Aa...o vulturoaica :)
- Vulturoaica? De ce?
- Pentru ca pot privi lumea de sus, iar atunci cand inamicul m-ar enerva l-as putea ataca fara sa-si dea seama :)
- Sa inteleg ca esti sireata?
- Se poate spune si asa... Tu ce-ai alege?
- Eu? Un vultur.
- Ha:) De ce?
- Pentru ca as avea-o pe vulturoaica :)
- De ce esti asa de sigur? Poate ca vulturoaica nu te-ar vrea, poate ca ar vrea unul mai bun decat tine.
- Pai, nu stiu..ar vrea?
- Probabil..
- Tu ce-ai face daca ai fi in locul meu?
- As lupta pentru ea. As risca.

Linistea-si puse amprenta. Nimeni nu mai zicea nimic. Amandoi priveam fulgii de nea si ne gandeam la vulturul si vulturoaica.

- Imi pare bine ca esti aici. A spus el tulburand linistea
- Si mie imi pare bine ca sunt aici...cu tine.

El este doar...fratele meu :)

2009-12-04T13:22:00.000Z

- Deci crezi ca poti?..
- Ce vrei ma!?
Il privesc si plec. Ii injur jocul in drum spre camera mea, trantesc usa si ma incui. Ma privesc in oglinda imi sterg lacrimile ce dau sa cada si ma asez pe jos lasandu-mi mintea sa zburde la altele...
'noc!noc!' - imi bate la usa
Deschid usa si-i vad umbra, stiu ca el e... las usa intre deschisa si-l las sa intre.
Pasind in camera, isi face jocul de maini (nu vi-l pot explica) si imi cerceteaza camera de ceva schimbari.
- La cat trebuie sa fii acolo?
- .... la 5. Ii raspund eu bosumflata
- Bine. Plecam la 4.

Asa se intampla de fiecare data - de fiecare data cand ma izbesc de neglijenta lui, de fiecare data cand isi arata indiferenta fata de mine si atentia fata de joc.

.... dar, atunci cand am nevoie de el [si atunci cand nu am nevoie de el :)) ] .. e acolo!

'Noc!Noc!'
- Intra.
- Buuna. Ce faci?
- Mmbuna...bine, vorbeam cu Denisa, tu ce faci?
- Bine.
Si ma pupa pe obraz.
- Cosmin, ai patit ceva?..
- Nu :) Imi era dor de tine...
- A...oook.

- Denisa! Cred ca...Cosmin a patit ceva! A intrat la mine in camera fara motiv...adica, nu mi-a cerut ceva... si mi-a zis ca ii era dor de mine. Crezi ca a baut ceva?
- :)) Probabil...
- Stai. Ma duc la el.
- Cos?..
- Da.
- Ai patit ceva?......
Niciun raspuns.
- Cosmin?
Nimic... Era concentrat pe calculator.
- A, ce?
- Nimic :) Am venit sa-ti spun ca te iubesc :)...
Ma intorc la mine in camera.
- Ok Denisa :) Nu a patit nimic. Tocmai am fost la el in camera si nu m-a bagat in seama, deci e bine! :)) E Cosmin pe care-l stiu ! :)

Da, Cosmin, ai o fire al naibii de complicata, dar...placuta! :)

Ursul Polar

2009-11-29T12:09:00.000Z

Good morning, sunshine!!

Ma arunc din pat direct in papucii mei comozi, deschid geamul si las razele soarelui sa-mi alinte fata, ma privesc in oglinda, zambesc. Este o dimineata frumoasa de noiembrie.
Cald, soare, cer senin - o zi superba!

Cobor jos si-mi pregatesc ceaiul de dimineata. Cei doi catei se joaca printre picioarele mele, pisicile se alinta pe langa mine, toata lumea-i bine dispusa astazi!
Imi iau o cana neagra cu un ursulet polar pe ea, torn ceaiul fierbinte, ma duc la masa si incep sa mananc. Timpul trece foarte repede. Mai ales avand-o pe sora mea langa mine :)

Termin de mancat si ma agat de ceai. Conversand cu Andreea, imi termin ceaiul si incep sa ma joc cu cana. Observ ca ma puteam juca cu (virgula) culoarea neagra. In sens ca, acum cana era gri! Si avea niste pete negre pe care le puteam largi apasand cu degetele... iar ursuletul disparuse! Uimita, ma uit pe deget sa vad daca mi-a ramas negreala. Nimic. Degetul meu era in stare perfecta!

- Ma..cum de?... Am intrebat-o pe Andreea.
- Ce culoare avea cana cand ai luat-o? A intrebat Andreea razand.
- Hmm..neagra!
- Uita-te ce scrie pe cana.

Ma uit mai bine si da, scria ceva! "Incalzirea Globala Ucide!"
Atunci am inteles. Cana era facuta ca atunci cand torni ceva cald in ea, sa-si schimbe culoarea astfel incat ursuletul sa nu se mai vada si sa apara "Incalizrea Globala Ucide!"
....Sa te puna pe ganduri. :)

Nu vreau sa va vorbesc despre incalzirea globala pentru ca pana la urma peste tot dai de acest subiect si toata lumea e constienta de acest lucru, dar nimeni nu face nimic in privinta asta...
In fine, asta e alt subiect si nu vreau sa intru in el acum! :)

Noi, nu mai observam lucrurile marunte ale vietii asa cum nici eu nu am observat culoarea canii si scrisul de pe ea. Uitam sa dam importanta lucrurilor ce ne pot imprima un zambet pe fata. Multi dintre noi am ajuns sa tinem cont doar de cele marete.

De cate ori ati dat importanta unui zambet?..
De cate ori ati dat importanta unui "Buna ziua!" sau unui "Multumesc!" ?
De cate ori ati dat importanta sensului cuvantului '..TE IUBESC!'..?

Sunt lucruri marunte, dar inseamna ceva!
Poate ca te intalnesti cu vecinul tau ce a avut o zi proasta...crezi ca un "Buna ziua" si un zambet, i-ar strica? :)

Uiti ce te face fericit!...
Uiti ce te face placut!...
Uiti sa iubesti!...
Uiti sa fii om!...

Cuvintele Emei..

2009-11-14T20:24:00.000Z

Provoaca-ma! Stii ca sunt in stare.
Incearca-ma! POT !
Ne-am aruncat amandoi intr-un joc prea palpitant dar, ghici ce? Ne cam place.
Riscam, ranim si distrugem... Tipic.
Nu ne uitam in spate.
Indiferenta. Sarcasmul. Seductia. Ne leaga.

Dar ce-i cu fata asta, iubitule?...
Cum adica cine sunt?..Sunt eu, Ema.
..Ce vrei sa spui, iubitule?...Ti-e dor de ea? Pacat. A plecat de mult. Vechea Ema nu se mai intoarce.
De ce? Tu i-ai cerut sa plece. Nu asta ai vrut?
Nu? Amuzant..

Eu cred ca..

2009-11-14T18:24:00.000Z

Nu tot ce faci trebuie sa aiba un motiv.
Nu tot ce spui trebuie sa aiba logica.
Nu tot ce simti, ce traiesti...trebuie sa aiba sens.

..and you still want more!

2009-10-09T18:38:00.000+01:00

It all came unpredictably quick! All those feelings, emotions, they all got you unprepared. Your feelings are so intricate. You are confused, but still happy. You feel like crying, but you don’t know why... You’re afraid of all ending too fast.

So you close your eyes and start listening to the silence that surrounds you and then images appear… Images that you’ll never see again, images in which you’ll never feel the way you felt in those times... images from where you will only remain with the sweet memory of those vibrations tickling your body, with the memory of the soft and sensual voice whispering in your ear which stimulates your pulse to beat faster, with the memory of that provocative touch of the lips fondling your body…

You fake a smile of satisfaction and open your eyes. One tear comes out, slowly falling on your cheek and you say out loud “I will miss you…”

That's what i call.. awesome!!

2009-10-09T15:00:00.000+01:00

Mie mi s-a parut genial! :)
Nici nu incepuse bine melodia, ca eu deja eram cu mainile pe sus, cantand. :)
La un moment dat eram gen "Ce faceti ma?! Ce aiurea! De ce aia e singura care se zbenguie pe acolo? Eu as fi cantat cu ei, as fi dansat.."
Mi se parea chiar ciudat sa stai nemiscat pe o melodie ce-ti gadila corpul, iti face sangele sa alerge prin vene, iti accelereaza bataiile inimii, ce ajung sa fie in acelasi ritm cu al melodiei, iti imprima un zambet pe fata si te face sa canti urland, astfel incat toata lumea sa afle ca ai o stare al naibii de buna! [cel putin acestea sunt efectele melodiei asupra mea :) ]

Chiar mi s-a parut foarte tare coregrafia lor si sincronizarea!
Now, that's what i call awesome! :)

Si chiar daca era totul planificat, a iesit super! :)

In fuga..

2009-09-28T12:39:00.000+01:00

Shame on me!
Nu am mai scris de mult timp pentru ca am fost destul de ocupata cu scoala..
Au inceput sa ne dea testeeee si temeeee..cica trebuie facute si alea!
"Welcome to school, baby!!"

MAI NOU, ne supravegheaza cand chiulim... Fiecare prof are un biletel cu cei care nu sunt la scoala si cei care chiulesc, iar lista aia e dusa la diriginte/directoare...auci? :D

Mmda.
Pei, cam atat momentan. Pregatesc urmatorul post, dar tocmai am auzit portile si cred ca a venit mama iar eu trebuia sa fiu cu nasul in cartea de istorie pentru ca am test maine si in niciun caz in fata calculatorului :D asa ca, paaa! :)

Auci!

2009-09-23T14:11:00.000+01:00

2007-2008 :
- &$%&^%&*^^%$ !!!!! (injuraturi si tipete) :)
- Hai gata, hai taceti... Hai sa incepem ora.
Tipetele continuau.
- Mai, ce v-am rugat eu? Sunt draguta cu voi dar hai, gata..
Si tipetele continuau... :)
- Alex, vrei sa te ascult?
- Nu. (Doar nu era prost sa zica "Da, din toata materia daca se poate!")
La test:
- Doamna, dar eu nu stiu la intrebarea asta...
- Ce e asa de greu ? Uite daca .........si zici ca...........si a murit in.... ( dadea raspunsul, toti scriau dupa dictarea ei)
- Doamna profesoara, vedeti ca la exercitiul 2 am scris 2 pictori si la unul dintre ei am pus 2 picturi..
- Haide ma Irina, la cat te-ai uitat prin banca, nu ai mai gasit si tu un pictor?
- Eu ? Doamne fereste.. Cum sa ma uit eu prin banca in timpul testului? Vi s-a parut..

2009:
- Ba, vine!
Toata lumea se aseza in banci.
- Buna ziua!
- Buna ziua!
- Bun. Ca la fiecare ora, inchideti-va caietele!
- Ilinca, din lectia trecuta, ce-mi poti spune despre Burebista?
- Aa..a...a....aaaa....
- Nu, lectia nu incepea cu "aaaa..aa..a.." !
- Razvan, in ce ani a domnit Burebista?
- ...Da!
- Da? Ma bucur ca esti de acord cu mine! :) La anii astia te gandeai si tu, asa-i?
- ...Da! :)
- Astazi v-am pregatit un test.
...
- Ionut, in foaia ta te uiti!
...
- Victor, ai tacut?
...
- Ioana.. lasa foita aia, nu te ajuta cu nimic!

Mmmda.
Probabil v-ati dat seama :)
Este vorba despre ora de istorie.
In primii 2 ani de gimnaziu am avut un profesor care era o combinatie intre cele 2 profesoare mentionate (in mod indirect) mai sus.
Era de treaba si te puteai intelege cu el in legatura cu ascultatul si te mai si ajuta la teste dar, evident ca se si enerva. Si cand incepea sa tipe, se inrosea treptat :)). Ca in desenele animate.. :)
Se inrosea mai intai in zona gatului si urca incet pana cand ajungea la frunte.
Cu cat tipa si se enerva mai tare, cu atat crestea gradul de inroseala pe fata lui :)

Anyway, un an mai tarziu, a urmat o noua profa.
Ea ca persoana, era foarte ok! Ne intelegeam foarte bine cu ea mai ales cand era vorba de "ora libera" :)
In schimb, ca profesoara era prea indulgenta si noi ne permiteam foarte multe si evident ii stricam fiecare ora!
Cand intra in clasa, multi nici nu o observau si deveneau..nesimtiti.
La teste copiam in prostie..
La ore nu scriam mult (nu cred ca am scris nici un sfert din caietul de istorie, anul trecut) si evident nici nu invatam..
A predat la noi ceva timp.. si a plecat. :)

Un an mai tarziu, mai exact...in prezent :) a venit o NOUA profesoara de istorieee! :)
O femeie nu foarte inalta, plinuta, blonda, cu ochii pe jumatate acoperiti de rama ochelarilor si cu o privire oarecum distanta..
La prima vedere, imi dadea impresia de a fi o persoana exigenta dar cu o mica doza de umor, consecventa in urmarirea scopului propus (de a ne trezi interesul pentru istorie) , cu o usoara inclinare spre ironizare dar, cu o capacitate de comunicare cu elevii bine construita :)

Prima ora de istorie :
- Buna ziua! Eu ma numesc Georgiana S. si va voi preda anul acesta istoria. Ca sa desfasuram aceasta ora de istorie intr-un mod civilizat si placut, veti avea nevoie de respect, carte, caiet si de invatarea fiecarei lectii predate! :) Intrebari?

Cam asa a inceput prima ora de istorie :) Probabil ca nu erau chiar cuvintele astea, dar undeva pe acolo bat.
Oricum, cam asa se desfasoara orele de istorie..ne mai uitam cat prindem prin caiete la lectiile din care ne asculta, inaintea sosirii ei in clasa, vine in clasa, inchidem caietele, ne pune cate-o intrebare la fiecare din lectiile precedente si facem o lectie noua. :)
Multi (incluzandu-ma si pe mine) s-au pus pe invatat la istorie, de frica (chiar si asa, macar invatam) :) siiii fata de orele profesorilor anteriori de istorie, la orele ei nici musca nu se aude.
Daaamn, tipa chiar si-a bagat in minte sa ne puna pe invatat! :)

Sincer, o admir. Este una dintre singurele profesoare care stie cum sa ne controleze, sa ne starneasca atentia la ora si sa ne predea istoria ca pe o poveste, avand in vedere ca noi in ultimii 4 ani nu am invatat absolut nimic la istorie. Bravo ei! :)

110 000 000 mm distanta

2009-09-22T14:59:00.000+01:00

...Ce inseamna de fapt o prietenie adevarata? Se masoara prin ani?
...Ce este acela un prieten bun? Este acel om care arata bine si este frumos?
...Nu!

Prima persoana pe care am cunoscut-o a fost Denisa.
La inceput, nu o suportam! :)
Mi se parea fitoasa, ingamfata, plina de defecte.
Eu? Eram perfectiunea intruchipata! :)
Cel putin asa gandeam pe atunci...
Fiind vecine, am ajuns sa o cunosc. Imi petreceam zile intregi cu ea. Ne jucam cu papusile, povesteam, compuneam cantece si plangeam in seriile in care bunica mea nu ma lasa sa dorm la ea pentru a 987689847328 oara...Chiar ajungeam sa-mi placa sa o am ca prietena!
Mergeam la aceeasi gradinita unde stateam tot timpul una langa alta, ne planificam de pe atunci un viitor stralucitor impreuna (A nu se intelege gresit! Amandoua ne doream sa fim cantarete si vroiam sa ne facem o trupa si sa ne lansam peste tot in lume) :).. in alte cuvinte, eram de nedespartit!

Ne apropiem cu pasi rapizi de anul 2001 unde, ne-am spus "Pa-pa" pentru o lunga perioada de timp...
De ce? Pentru ca atunci intram amandoua in clasa I.
Hmmm,"clasa I" suna..maret!
Eu ma simteam ca la o promovare de mult asteptata! In sfarsit crescusem si ma puteam intoarce acasa, cu ghiozdanul in spate, "plin" de carti , plangandu-ma de "orele grele" ce le aveam (Ah, ce tantaloaica eram pe atunci! Daca stiam ca lucrurile urmau sa se inrautateasca, ramaneam la gradinita :D )

Oricum, asa vedeam eu scoala. Eram entuziasmata ca voi incepe si ca atunci cand se ivea sa ma intrebe cineva "Ce clasa esti?" eu sa ii raspund, mandra de mine, "Clasa I!" :)
Dar, totusi eram trista. Faptul ca stiam ca voi pleca din Buzau, de langa Denisa, ma speria..
Nu eram obisnuita sa am alta prietena. Ea era cea mai buna prietena, punct!
Nu exista cineva care o putea inlocui...si nici acum nu exista si nici nu va exista! :)

Neavand ce face, a trebuit sa ma obisnuiesc cu ideea dar evident ne-am promis una alteia ca vom pastra legatura, si asa am si facut! :)

Desi nu ne vedeam foarte des, eram foarte apropiate.
Nu mai aveam secrete, aparuse increderea.
Nu ne barfeam pe la spate, aparuse sinceritatea.
Ne acceptam punctele de vedere diferite, aparuse respectul.
Ne sfatuiam si ne ajutam in situatii de orice gen, aparuse suportul.
...
..
.
Amandoua aveam caractere puternice. Eram orgolioase, nu foarte modeste si poate ca aveam o inclinatie spre egoism..
Avand niste personalitati destul de complicate, de multe ori aveam certuri crancene pentru ca niciuna nu lasa de la ea dar, de fiecare data gaseam o solutie si ne impacam.
..
.
Ne certam si ne impacam, aparuse prietenia :)

Da,ne vedem rar, iar atunci cand ne vedem, numai de cearta n-avem chef. Ni se face foarte repede dor una de cealalta :)
Crescand de mici impreuna, am invatat sa ne iertam, sa ne acceptam defectele si sa ne ajutam. :)
Si desi suntem la 110 000 000 mm distanta, suntem cele mai bune prietene si ne ajutam oricand, oriunde si la orice ora.. :)

Ma pot cosidera o tipa inteligenta sau "inocenta"?

2009-09-20T09:43:00.000+01:00

Totul a inceput la o petrecere surpriza in cinstea unei bune prietene! :)
Ne-am strans mai multi intr-o incapere cu 4 pereti, am pus muzica si am inceput sa dansam.
Totul mergea foarte bine pana cand evident nu puteau lipsi din peisaj vestitele "tigari" :)
Un baiat a adus vreo 5-6 pachete de tigari ca sa bagam in noi ca porcii.
Si a inceput sa aprinda o tigara, a doua, a 3-a. S-au dus sa mai ia tigari ca se terminasera acelea.
Eu cu alti 3 colegi, ne simteam foarte bine. Dansam, povesteam, glumeam, mai luam o gura de ceva cocktail, ne uitam in jur si radeam de cei care fumau ca nehalitii si se inecau cu fumul in gat dar ei stateau cu mainile in buzunare si erau chill.. si chiar aveam parte de "a good time".

La un moment dat, m-am dus schimb melodia. Stateam pe jos, cu ochii-n Ipod si ma gandeam ce melodie sa pun. Am simtit o prezenta langa mine. Imi ridic putin ochii si vad niste adidasi in fata mea. Ridicandu-mi capul, incerc sa recunosc chipul sau imbracamintea ca sa-mi dau seama cu cine am de-a face dar, era prea intuneric. Tot ce am putut sesiza a fost ca avea o tigara in mana :)
Individul s-a apropiat de mine, mi-a zambit si s-a asezat langa mine.
Atunci mi-am dat seama ca era un coleg din clasa.
Am conversat pret de 60 de sec iar conversatia a sunat cam asa :

El: Buna. Ce faci?
Eu: Ma gandesc ce muzica sa pun.
El: Aha..Tu esti fata inocenta?
Eu: Adica?
El: Nu fumezi??
Eu: Nu, nu fumez..si in legatura cu "inocenta" ma pot considera mai degraba, desteapta.

Si am plecat.

Recent, m-am tot intalnit cu diferite specimene de aceeasi varsta cu mine(14-15 ani), fumatori/fumatoare. Nu mi s-a parut cine stie ce sa ii vad cu tigara in mana la aceasta varsta destul de frageda, probabil ca sunt deja obisnuita cu ideea de "a fuma de mic" deoarece am vazut foarte multi facand asta. Si in plus, in mintea mea era ceva de genul
"Da, in fine, suntem in grup si vor si ei sa fie mai 'cool'. " :)

Intr-o zi, am mers in vestitul Herastrau unde se strang cam toti cei pe care-i cunosc si o "ard" (intotdeauna am urat aceasta expresie) prin skate. Am mers cu 2 prietene si cu niste baieti.
Cum am ajuns acolo, un baiat isi deschide ghiozdanul si scoate un pachet de tigari. Nici nu a reusit baiatu' sa-si duca tigara la gura, ca il si intreaba vreo 3 "Imi dai si mie una?". El amabil fiind, le da. :)

In nici 10 minute, ma uit in jur si vad ca aproape toti baietii (mai putin doi sau trei), fumeaza. In gramada aia de "fumatori cool", il zaresc pe un baiat ce statea cu doua tigari in gura si fuma un fum dintr-una si pe al doilea din cealalta. Tipul era tare, ma! :)
Neluandu-mi privirea de la el, observ ca in timp ce tragea ca disperatul in el, se ineca! :))
Dar evident nu spunea nimic pentru ca el trebuia sa fie mai smecher. :)
Si eu ranjeam pe sub mustati dar nu-mi luam privirea de la el pentru ca-mi facuse ziua mai buna!
:)
E, si asa ajungem noi in skate. Ne gasim un loc unde sa sedem si stam..stam..

La scurt timp, vad din departare o silueta venind spre noi. Era o fata, frumusica de altfel, ochii ii avea de un albastru patrunzator, putin mai scunda decat mine, slabuta si cu un zambet laaaarg.
O fire prietenoasa, poate ca avea o tendinta spre monstruletul "vreau sa fiu in centrul atentiei" dar era ok! :)
Am mers cu ea la magazin pentru ca eu vroiam sa-mi cumpar o inghetata si ea...tigari.
Am incercat sa o cunosc mai bine si am intrat putin in trecutul ei si evident in subiectul "tigari".

Eu: De cat timp fumezi?
Ea: A pai fumez de ceva timp dar ocazional.. nu sunt dependenta. In general cand sunt cu gasca fumez.
Eu: Ai tai stiu ca fumezi?
Ea: Au stiu acum ceva timp pentru ca am fost la niste petreceri si am baut, am fumat si era sa intru in coma alcoolica :) dar acum ei nu stiu ca fumez.
Eu:...Tu cati ani ai?
Ea: 14! :)

Oook.
Nu am mai continuat discutia pe acest subiect pentru ca eram..socata!
Ori faceam eu parte din categoria "oameni primitivi" ori ea din "oameni supradezvoltati" pe care creierul meu nu-i putea percepe deoarece nu era atat de bine..dezvoltat.

Nu ma intelegeti gresit. Nu am nimic cu cei care fumeaza sau cu tigarile. Am fumat si am baut si eu dar, nu am ajuns intr-o stare de coma alcoolica. Am o viata intreaga ca sa o fac si pe asta :) (glumesc, nu mi-am pus in program sa intru in coma alcoolica. Cel putin nu acum!)
Si pana la urma inteleg, fumezi niste tigari la o petrecere ca sa te numeri si tu prin cei "tari" dar nu exagera! :)

..O tipa inteligenta sau inocenta?

pentru ca EA a vrut

2009-09-19T22:22:00.000+01:00

Initial trebuia sa se intample pe data de 23.06.1995 dar ea a decis ca nu era momentul!
A vrut sa tina lumea-n suspans si a reusit! :) Zilele treceau si ea tot nu vroia sa iasa. Lumea era ingrijorata deja, doctorii erau impacientati dar ea nu se lasa! Si a tot tinut-o asa pana intr-o vineri (07.07.1995). Atunci a zis "Gata!Acum e momentul!" In jurul orei 17, a iesit.. Avea cordonul in jurul gatului dar ea a stiut ca nu are voie sa se lase prada obstacolelor ce i se iveau in calea nasterii ei si a luptat!

Eee.. si atunci a aparut EA.
O fetita de 3,5 kg, galagioasa dar cu un zambet larg pana-n urechi.
Anii au trecut si ea a crescut. A capatat si un nume, Irina. :)
Parul i s-a mai inchis, ajungand la un blond spre saten iar ochii ei au devenit caprui.

In prezent ea are 14 ani, este in clasa a 8-a si... s-a plictisit sa vorbeasca la persoana a 3a :)

Asa ca..umm..

Actually nu am nicio idee cum sa incep sau in fine, sa continui.
Cred ca cel mai ok ar fi sa incep cu un

Buna :)

Si sa continui cu un...

Eu sunt noua pe aici. Probabil ca nu cunosc adevaratul sens al cuvantului "blog" si daca stau bine si ma gandesc, nici nu stiu de ce mi-am facut unul..
Poate pentru ca am simtit nevoia sa scriu undeva parerile mele, sentimentele, gandurile..
Probabil ca locul perfect pentru acestea, ar fi fost pe o pagina de jurnal. Undeva unde imi pot insira toate gandurile mele probabil perverse sau sentimentele mele excentrice..
Dar intr-un jurnal, esti doar tu.
Nu are cine sa te sfatuiasca sau sa iti impartaseasca una dintre experientele sale, din care tu ai putea invata ceva..

Oricum :)
Nu asta era ideea (daca, continui intru in alte subiecte) :).

Acest blog intitulat "Varsta Perfecta" reprezinta experientele, starile, gandurile fiecarei varste.
Ma gandesc ca oricat de tanar sau in varsta ai fi, poti experimenta senzatii noi, le-ai putea impartasi sau le-ai putea chiar retrai!
"primul/prima prieten(a) , primul sarut, prima intalnire, prima tigara, scoala primara..gimnaziu...liceu...facultate, profi, sex, etc."

Cred ca pe asta se axeaza acest blog.
Varsta Perfecta :) .

..Si voi incheia cu un

Multumesc! :)